„Cu cât aud mai multe fise clipocind, cu atât mă simt mai bine. Sunt dependent de această muzică.”
La finalul sezonului 2016 în animata lume a turneelor live de poker din România, i-am solicitat lui Alex Creţu, director de turnee la PokerFest (probabil cea mai familiară figură pentru pasionaţii de poker live), o discuţie despre această meserie atât de specială.
Rep.: Alex, eşti singurul român care îşi poate scrie pe cartea de vizită exotica meserie de „director de turnee”. Cum te simţi în această postură unică?
Alex Creţu: Nu sunt chiar singurul. E o meserie în care încerc să-mi iniţiez şi colegii. De fapt în PokerFest există dealeri de top sau supervizori cu multă experienţă care pot conduce un turneu fără probleme. De fapt, side-eventurile de la festivalurile noastre sunt gestionate de colegi, eu mă ocup în mod direct în cea mai mare parte de Main Eventuri. Însă un turneu nu înseamnă numai ce se vede în sală. Pentru mine un festival începe cu o lună înainte.
Rep.: Cu ce?
Alex Creţu: Cu o mie de pregătiri. Vizualizez toate scenariile posibile, în funcţie de sală, de colaboratorul online, de potenţialul pieţei la momentul dat. În funcţie de toate acestea se proiectează seria de turnee: cât va costa Main Eventul, ce structură de blinduri şi ce payout va avea, câte side-eventuri vor fi, în ce zile, la ce oră, pentru ca jucătorii să se simtă într-un eveniment fluent, accesibil, confortabil. Practic, când apar primii jucători eu deja trebuie să am imaginea completă, până la momentul final, când ultimul jucător va părăsi sala de turnee.
Rep.: Dat fiind că ai o profesie atât de rară, nu ţi-a fost dificil să o deprinzi? Ce modele ai avut?
Alex Creţu: Ar fi mai mulţi factori care m-au ajutat. În primul rând experienţa mea în cazinouri. Mi-am început cariera avându-l pe Sorin Constantinescu la butoane, la Regent Casino. El nu lasă nimic la voia întâmplării şi îi plăceau detaliile, obicei de care m-am molipsit şi eu. Apoi, în mod natural, am mers împreună mai departe, în lumea pokerului. Apoi, am studiat cu foarte multă atenţie activitatea celor mai mari directori de turnee din lume.
Rep.: De pildă?
Alex Creţu: În primul rând, am avut plăcerea să lucrez cu directorul circuitului EPT (acum PokerStars Championship), Thomas Lamatsch. Apoi, Matt Savage, TD la WPT (World Poker Tour, n.r.) este un reper în această industrie, el a „globalizat” regulile de desfăşurare a unui turneu de poker, aşa încât, oriunde ar intra într-un turneu, un jucător de poker să se poată ghida după aceleaşi reguli. Apoi, bineînţeles, îl urmăresc constant pe Jack Effel, TD-ul de la WSOP. Şi urmăresc permanent activitatea TDA (Tournament Directors Association, n.r.), organizaţie înfiinţată de Savage şi care reglementează mutual activitatea noastră. Se schimbă multe în ultima vreme, căci tendinţa este să se recruteze jucători recreaţionali.
Rep.: Apropo, ce părere ai de decizia lui Jack Effel de a penaliza cu o tură de masă pe William Kassouf la Main Eventul WSOP pentru că vorbea prea mult?
Alex Creţu: E o linie foarte subţire între conversaţia de relaxare a atmosferei şi conversaţia abuzivă. Îmi doresc la turneele mele discuţii, socializare, glume, nu o atmosferă profesionistă de tăcere generală. Asta nu face bine pokerului, căci turneele de poker nu sunt un loc de muncă ci un loc de distracţie. Kassouf vorbeşte mai mult decât oricine, însă după părerea mea are umor şi asta îl face plăcut la masă şi popular. Însă Jack Effel este un foarte bun profesionist şi ar trebui să ascult şi părerea lui pentru a decide dacă sunt sau nu de acord cu el. Orice manifestare în sala de joc trebuie să se încadreze obligatoriu în limitele bunului simţ şi ale decenţei.
Rep.: Eşti mulţumit de sezonul 2016? Cum merge pokerul live în România?
Alex Creţu: Sunt mulţumit de munca mea. În meseria asta e valabilă o vorbă: „No news is good news”. Adică, dacă prezenţa mea nu este necesară, dacă eu sunt invizibil, dacă nu sunt solicitat, înseamnă că mi-am făcut treaba bine. Cât despre pokerul live, asta se vede cu ochiul liber: nu este în criza în care se află de ceva vreme pokerul online. Nivelul de joc este încă foarte accesibil – şi va fi încă mulţi ani de acum încolo – iar turneele live încă bat recorduri de participare. În România, vedem acelaşi trend. Însă este esenţial, pentru sănătatea pokerului românesc, ca ţara noastră să devină un hub pentru marile festivaluri. Acestea aduc străini, adică „sânge proaspăt” şi astfel banii şi jucătorii nu se reciclează din acelaşi bazin limitat.
Rep.: Care au fost cel mai frumos şi cel mai urât moment din cariera ta de director de turnee?
Alex Creţu: Nu am momente urâte. Îmi iubesc meseria şi, când iubeşti ceva, nu vezi decât părţile bune. Cât despre cel mai frumos moment… acesta se repetă la fiecare festival: când văd sala plină până la ultimul loc şi eu nu am probleme de acoperire cu dealeri sau de congestie a jucătorilor. Cu cât aud mai multe fise clipocind, cu atât mă simt mai bine. Sunt dependent de această muzică.
Rep.: Totuşi, trebuie să existe şi o parte negativă. Stresul? Oboseala?
Alex Creţu: De fapt, da, există şi un regret: momentele în care aş juca poker sunt cele în care nu am voie să o fac. Uneori îmi arde măseaua să dau şi eu „o gheară”, cum se spune. Iubesc jocul şi, probabil că dacă nu eram sortit să fiu la microfon, aş fi fost în sală, un simplu jucător.
Rep.: Planuri pentru 2017?
Alex Creţu: Încă nu s-au făcut planurile exacte pe anul viitor. Doar obiectivele: turnee mai multe şi jucători mai mulţi, mai ales străini.
