Europa este foarte implicată în acţiuni de prevenire şi combatere a spălării banilor. A cerut României să-şi alinieze legislaţia la cadrul UE. În ce stadiu se află ţara noastră la acest capitol ne spune preşedinta Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Adriana Popa.
SPUNEŢI-MI, VĂ ROG, DOAMNĂ ADRIANA POPA, ÎN CE STADIU SE AFLĂ IMPLEMENTAREA ÎN LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ A DIRECTIVEI A III-A EUROPENE, DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR? DIN CÂTE ŞTIU, MAI EXISTAU ANUMITE PROBLEME.
Ei bine, de la ultima discuţie purtată, am făcut paşi importanţi. Reluând puţin povestea, trebuie să amintesc că termenul iniţial de implementare a legii, pentru toate statele membre UE, era 15 decembrie 2007. Fiecare stat avusese timp doi ani – directiva a III-a intrâ nd în vigoare în decembrie 2005 – să-şi alinieze legislaţia la cadrul european. În ceea ce ne priveşte, am aplicat în această perioadă acte normative ce corespundeau în mare parte prevederilor directivei.
Ultima misiune a UE s-a concretizat cu un raport, datat mai 2006, în care, la capitolul de prevenire şi combatere a spălării de bani, printre recomandări, era prevăzută în mod expres şi aceea de emitere a legislaţiei secundare. Oficiul a transmis imediat Bruxelles- ului legislaţia aflată în vigoare. Am făcut, de asemenea, transpunerea parţială, acceptată de UE, şi am scăpat de lista cu „repetenţi“.
Mai exista, însă, o directivă, emisă tot în 2006, de implementare a directivei a III-a, care făcea referire, în cea mai mare parte, la „persoanele expuse politic“, ceea ce nu se regăsea în legislaţia noastră.
Bine înţeles că s-au făcut eforturi conjugate de către toate autorităţile implicate în lupta împotriva spălării banilor şi, în luna aprilie 2008, Guvernul şi-a asumat răspunderea, emiţând o Ordonanţă de Urgenţă.
Aceasta cuprinde transpunerea a ceea ce mai rămăsese de implementat din directivă, precum şi un regulament de aplicare a modifică rilor aduse la lege. Pe 15 iunie, am terminat şi regulamentul de aplicare a ordonanţei. La ora actuală, România poate să declare, fără nicio exagerare, că a implementat, în totalitate, prevederile europene, atât pe acelea ale directivei a III-a cât şi ale directivei de implementare. Acum Ordonanţa de Urgenţă, care deja produce efecte, se află în procedura de avizare, la Comisia Juridică a Senatului.
MAI EXACT, CARE ESTE ROLUL OFICIULUI ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA SPĂLĂRII BANILOR?
Denumirea oficială este Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB). Însă, în fapt, noi suntem Financial Intelligence Unit (FIU). Aceasta este denumirea generică a tuturor instituţ iilor similare nouă, care îşi desfăşoară activitatea pe mapamond.
Este evident că activitatea de spălare a banilor are conotaţii transnaţionale şi că a luat o amploare extraordinară la nivel mondial. În consecinţă, fiecare stat trebuie să-şi ia măsuri asiguratorii de prevenire şi combatere, punându-se accentul, în special, pe partea de prevenţie. Exact ceea ce facem şi noi.
CUM ACŢIONAŢI, PRACTIC?
Nu e nimic spectaculos. Lucrăm foarte tehnic. Urmărim fluxurile financiare şi le depistăm pe cele atipice, care pot genera spălare de bani – ceea ce înseamnă acordarea unei conotaţii licite unor bani proveniţi din activităţi ilicite -, apărute în paralel cu fluxurile normale, rulate prin bănci. Nimic altceva.
Avem un loc bine determinat la nivel mondial, în sensul că din anul 2000 suntem membri ai grupului Egmont, asociaţia tuturor FIU-rilor din întreaga lume. Suntem, totodată, şi membri în FIU-net, constituită la nivelul UE. Cele două organisme facilitează schimbul de informaţii, prin reţele perfect securizate, în timp real. Precizez că noi nu umblăm în conturi! Dar putem vizualiza mişcarea lor, pentru că legea permite acest lucru, în final având posibilitatea să tragem nişte concluzii.
ÎN CE RAPORT SE AFLĂ OFICIUL CU CELELALTE INSTITUŢII DE GEN ALE STATULUI?
Conlucrăm foarte bine atât cu Parchetul cât şi cu DNA, iar în acest parcurs noi suntem nivelul 2. Nivelul 1 este enitatea raportoare. Să spunem că la acel nivel există suspiciunea. Ea transmite către Oficiu un raport privind tranzacţia suspectă. În baza raportului demarăm accesarea bazelor de date: fie pe cele ale unor autorităţi importante, prin conexiuni online, fie propria noastră bază de date. Regăsim aici rapoartele statistice de numerar şi rapoartele de transferuri externe.
Adunăm, ca într-un puzzle, toate piesele într-un întreg, vizualizăm prin ce conturi se plimbă banii, care sunt actorii implicaţi şi cum se finalizează povestea. Recapitulând, la nivelul 1 (entitatea raportoare) se naşte suspiciunea. Nivelul 2, adică noi, culegem indiciile temeinice, iar în final, acestea sunt transmise către Parchet sau DNA. Acestea, care constituie nivelul 3, fiind organe de urmărire penală, îşi fac treaba conform prevederilor legale.
EXISTĂ O RELAŢIE ÎNTRE OFICIU ŞI ASOCIAŢIA ORGANIZAŢIILOR CAZINOURILOR DIN ROMÂNIA?
Chiar o relaţie foarte bună. Am emis norme secundare de aplicare a legii, care stabilesc că fiecare entitate raportoare îşi constituie propriul mecanism de prevenţie, în spiritul şi litera legii. Concret, am organizat traininguri cu angajaţii cazinourilor, am adus unele lămuriri în diverse întâlniri. Am întrebat care sunt problemele lor, am stabilit care sunt ale noastre. În consecinţă, cu AOCR am purtat, de fiecare dată, discuţii tranşante şi constructive.
