ISABELLE MERCIER – TERMINATOAREA ADVERSARILOR

Mai agresivă decât un bărbat, dar credincioasă şi superstiţioasă. Aşa ar putea fi caracterizată în câteva cuvinte jucătoarea de poker “No Mercy”, Isabelle Mercier.

S-a născut în Victoriaville, Quebec, Canada, în 1975. A absolvit University of Montreal şi curănd a început să practice dreptul. În paralel lucra ca dealer de blackjack la un cazino din Montreal. Era încă indecisă ce să facă cu viaţa ei atunci cănd a terminat studiile. După cele şase luni necesare de practică pentru obţinerea licenţei de avocat, a început să trimită CV-uri către peste o sută de cazinouri din întreaga lume. Pentru că îşi dăduse seama că nu i se potriveşte un job cu o fişă a postului clară şi un program fix, a refuzat oferta de angajare primită de la o companie de investiţii din Quebec. A preferat să plece în Franţa, unde s-a angajat în tura de noapte la Aviation Club De France. În paralel, şi-a continuat studiile la Sorbona, pentru a obţine o diplomă de masterat în Drept Internaţional. Dar în timpul nopţii se învărtea într-o altă lume decăt cea a avocaţilor. S-au aşezat la masa la care era ea dealer jucători cunoscuţi de poker de la care ea a “furat” meseria pas cu pas. Astfel, a ajuns să se găndească la o carieră în poker. La urma urmei, prima oară jucase poker cu unchii ei cănd avea doar căţiva anişori – vreo trei -, după cum îşi aminteşte Isabelle.

A avansat pănă la nivelul de poker room manager, în cele din urmă fiind numită “Staff Person of the Year” la European Poker Awards. A devenit măna dreaptă a unei legende din lumea pokerului, Bruno Fetoussi. Căţiva ani mai tărziu, a văndut tot ce avea – casă şi mşină -, pentru a se putea înscrie la căt mai multe turnee.

BANII NU CONTEAZĂ

La început juca jocuri cu intrare mică, şi avea dificultăţi în a ajunge la masa finală, după cum spunea ea însăşi în diferite interviuri. Acum se descurcă mult mai bine în jocurile cu banii jos şi face 18, din 20 de mese, cu profit. Primul succes notabil al Isabellei a venit la un turneu WPT Invitational în 2004, unde a căştigat locul 1 la evenimentul Ladies Night Out. Deşi premiul de 25.000 $ era bunicel, victoria a făcut-o vizibilă milioanelor de telespectatori din lumea întreagă. Legendara gazdă WPT, Mike Sexton, a fost atăt de impresionat de lipsa de teamă în joc a Isabellei încăt a început să o numească “No Mercy” (fără milă), o poreclă care i-a rămas pănă în ziua de azi. În 2005 ea a ratat masa finală la Marea Finală a EPT Sezonul 1, luănd acasă 31.811 $ pentru locul 10. O lună mai tărziu, Isabelle a căştigat alţi 56.616 $ pentru un loc 28 la evenimentul 25.000 $ WPT Championship. A ajuns inclusiv pe un loc 5 la WSOP şi a plecat cu 175.404 $ la evenimentul 5.000 $ No Limit Hold’em din 2006. Ea nu alege concursurile la care va participa în funcţie de sumele puse în joc. Orice ar fi, preferă turneele.

Datorită stilului ei agresiv a dobăndit numele de “No Mercy”. Totuşi există şi jucători în faţa cărora se simte intimidată, cum ar fi Phil Ivey, Daniel Negreanu şi idolul ei, Gus Hansen. PokerStars a observat-o şi i-a oferit unul dintre cele mai bune contracte de sponsorizare din lumea pokerului, alături de Chris Moneymaker şi Greg Raymer. A comentat numeroase showuri de poker televizate, inclusiv căteva transmisiuni WPT. Recent şi-a scris autobiografia şi a scos de asemenea un DVD despre strategia în poker. Crede în propriile instincte şi în… semnele divine.

De fiecare dată cănd vorbeşte despre acest lucru povesteşte ce i s-a întămplat la concursul de o săptămănă Turning Stone în New York.

Era în mijlocul unui lanţ de ghinioane, totul mergea rău de căteva săptămăni, şi nu a putut căştiga nici măcar o mănă la New York. Cu o seară înainte de concurs a plăns foarte mult în camera ei de hotel şi a cerut un semn, ca să ştie dacă este destul de bună pentru a reuşi ca un profesionist. În a doua mănă a avut doi zecari. Oponentul ţinea doi aşi şi deci a pierdut măna. Mai avea doar două jetoane rămase şi a crezut că întreaga ei carieră a luat sfărşit. Concursul s-a terminat cu ea pe podium, pe primul loc, alături de încă trei jucători. Şi asta după ce rămăsese doar cu două jetoane. A fost semnul pe care Isabelle îl aştepta ca dovadă că şi-a ales meseria potrivită.