Promotii saptamanale 
Rodica este pit boss la Grand Casino – Hilton, în Bucureşti. O blondă cu privire ageră, albastră. Culoarea vine de la părinţi. Agerimea de la meserie. Deformaţie profesională, s-ar putea spune. Lucrează în cazino de zece ani. “Am început meseria asta, de dealer, cu repetiţie,” spune ea. “Prima oară, am văzut un anunţ în ziar. Era prin 1995. Nu ştiam cu ce se mănâncă, dar suna tentant. «Dealer de cazino». Am ajuns la Hotel Sofitel, am intrat la interviu şi m-au trimis la şcoală. Am făcut un curs dedouă luni, iar meserie – câteva zile. Pe urmă am plecat acasă. M-am speriat de prea multă lume. Ce să spun?! Nu prea avusesem eu de-a face cu atâţia oameni.”
După trei ani s-a-ntors în cazino, iar de această dată ca să rămână. Destin, întâmplare, tărie de caracter, cine ştie? Puţin din toate.
“Eram ospătăriţă la Sofitel, în í98 şi aud că se face iar şcoală de dealeri la Blindo, la cazino. Am simţit ceva, aşa, ca o chemare, ca un deja vu. Mi-am amintit cu nostalgie de prima încercare şi m-am hotărât. M-am dus la şcoală, am făcut trei luni şi am devenit dealer începător.” De atunci au trecut 10 ani, iar Rodica a urcat step by step, cum spune ea, până a ajuns aici, pe scaunul cel mai înalt al sălii de joc. “La noi nu prea merge povestea aia, că te aduce cineva şi te pune el, unde vrea. În meseria asta, pe măsură ce creşte experienţa, creşte şi funcţia. Capeţi anumite deprinderi, anumite gesturi, o anumită dexteritate, agerime. Trebuie să ştii, cel puţin, o limbă străină perfect, să ai talent de matematician. Prima poveste care pare simplă dar nu e deloc aşa, a fost învăţatul înmulţirii cu 17. Nu prea te loveşti zi de zi de asta. Ca să-mi meargă mânile pe cărţi, făceam exerciţii acasă între două reprize de gătit. Până la urmă, eu zic că am reuşit să fac ceva din meserie.”
ARTE VIZUALE/MEDIA
