Tot mai des aud – iar ediţia de faţă a revistei nostre abordează pe măsură subiectul – şi citesc despre pokeriştii de caracter. Ca să vezi cum le aranjează soarta şi chimia pe toate. Oculta decriptare, dacă ne putem exprima aşa, a schimbărilor dimprejurul nostru „nimic nu se pierde, totul se transformă“ se regăseşte, iată, şi în socialul marilor puteri economice ale lumii.

Să luăm, de exemplu, America, ţara visurilor împlinite şi a viselor, taică, vise… Pe sub vasta pătură de mijloc a unei populaţii decent trăitoare între cele două oceane, se scurg apele tulburi ale neîmplinirilor unui număr tot mai mare de vise americane ratate. Dar mai nou, pentru resuscitarea onorabilului „vis american“, mulţi dintre blamaţii cartofori de odinioară se transformă în personaje luptătoare, în special în „robini hoozi“ – aşa se numesc ei, de bună voie -, spre binele oropsiţilor sorţii.

Mari actori cu dare de mână la cărţi se aşează la mesele de joc în scopuri caritabile. Mereu mai mulţi jucători profesionişti câştigă sume considerabile pentru a le dona apoi copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi. VIP-uri de toate formele şi mărimile îşi scot banii din buzunar, unii altora, la blackjack, ruletă, poker etc, etc pentru a liniş ti măcar o parte din suferinţa celorlalţi. Par de mult apuse puseele isterice ale jocurilor de poker cu puştile şi pistoalele pe masă, cu creieri zburaţi pe pereţi, cu legende, cu „mâna mortului“ şi alte episoade sângeroase. Lumea civilizată a transformat, odată în plus, într-o chimie a răspunderii sociale, inclusiv una dintre cele mai blamate apucături, odinioară ñ jocul de cărţi.

Din păcate mai sunt ţări în lume, de exemplu România, în care oameni cu bani, slavă Domnului, în loc să nască „visul carităţii“ la români pe model haiducesc autohton, se aşează la mesele de poker cu gândul la Texasul căutătorilor de aur, şi-şi zboară creierii pe model american. Ca-aşa e-n poker…

Tot mai mulţi actori devin personaje pozitive pentru semenii lor. Şi asta, după cum veţi vedea, nu numai pe peliculă

De foarte multe ori, după cum ştim cu toţii foarte bine, viaţa bate filmul. În consecinţă, tot mai mulţi actori, ducându-şi viaţa în ipotetice lumini ale rampei, trăiesc într-un adevărat spectacol live. De la bune la rele, de la scandaluri pe un milion de teme – mai mult sau mai puţin importante, dar care, evident, fac deliciul fanilor şi nu numai -, până la surprinză toare acţiuni cu consecinţe sociale dintre cele mai benefice.

POKER PENTRU BANII ALTORA

Şi pentru că le dă mâna, mai multe staruri s-au adunat în Las Vegas la o partidă de poker în scopuri caritabile. În jurul mesei s-au aşezat Ben Affleck, Matt Damon şi Jason Alexander, actorul care l-a interpretat pe George Constanza în serialul Seinfeld. Vedetele au plătit 5.000 de dolari ca să intre în joc. La finalul partidelor, peste 400.000 de dolari au fost donaţi asociaţiilor de caritate din Darfur, Africa.

În urmă cu nu mai mult de 3 luni, în cadrul festivalului de Cannes alte şase vedete s-au aşezat la masa de joc sperând să câştige turneul caritabil de un milion de dolari. Alături de fostul cuplu Salma Hayek – Edward Norton s-au mai înscris pe lista jucătorilor acestei partide cu o miză record şi Woody Harrelson, Alice Taglioni, Adrian Brody, Goldie Hawn, Dennis Hopper şi Tim Robbins. Banii au fost donaţi Fundaţiei „Enfants et Sante“ şi Asociaţiei Ecologice Oasis Preserve International. Astfel de evenimente caritabile au loc anual, celebrităţile de la Hollywood reunindu- se pentru scopuri nobile. Pe de altă parte Jack Nicholson şi Al Pacino au declarat că sunt jucători înrăiţi şi că „îi mănâncă de vii pe toţi cei care le stau în faţă“. O altă surpriză a turneelor celebrităţilor este Jennifer Tilly, care şi-a descoperit în urmă cu câţiva ani vocaţia de jucătoare.

Ea a devenit în timp campioană a SUA la poker în repetate rânduri. Şi Salma Hayek ar putea să-şi schimbe profesia, pentru că „îi place să parieze şi riscul din timpul jocului“. De fapt, chiar există o actriţă care a făcut din poker o a doua meserie: Shannon Elisabeth (cunoscută publicului mai ales din „American Pie“). A descoperit pokerul când a fost invitată să participe la un turneu caritabil, în urmă cu câţiva ani, pentru ca în 2005 să ajungă să participe la Main Event-ul de la WSOP.

GENEROSUL BARRY GREENSTEIN

Pentru jucătorii de poker profesionişti donarea banilor câştigaţi din turnee nu mai este de mult o excepţie. Barry Greenstein este fără îndoială cel mai generos jucător profesionist de poker. În prezent, toate câştigurile lui Barry din turnee sunt donate unor organizaţii de caritate, în special organizaţ iei Children Incorporated. Iată cum s-a ajuns aici: Barry a câştigat 1.000.000 de dolari la un turneu şi a hotărât să doneze banii respectivi. Ca urmare a acestui gest, el a avut parte de un număr record de reacţii pozitive, ceea ce i-a făcut şi pe alţi jucători să-i păşească pe urme. Aşa că a hotărât să doneze în continuare banii pe care îi câştiga în turneele de poker, deşi iniţial nu intenţiona chiar să permanentizeze această acţiune. În final, a ajuns să doneze peste 3.000.000 dolari diverselor organizaţ ii de caritate.

Şi el nu este singurul care şi-a donat câştigurile. Mulţi dintre marii jucători au ales să facă acest gest. El este doar primul care a intrat în istoria pokerului pentru faptele sale „de arme“.

Preşedintele Societăţii Naţionale de Radiocomunicaţii – Radiocom – este omul care îşi împarte timpul, în mod egal, între afaceri şi hobby. Hobby-ul său?! Politica!

DOMNULE MIRCEA CAZAN, ÎNTRUCÂT OCUPAŢI O FUNCŢIE IMPORTANTĂ, ÎNCĂ DIN PRIMII ANI AI ACESTEI GUVERNĂRI, VĂ ÎNTREB ÎN CE STADIU SE AFLĂ PRIVATIZAREA RADIOCOM PE CARE O ÎNTREZĂREAŢI ÎN URMĂ CU CEVA TIMP?

Da, aşa este, am sperat încă de acum patru ani să realizăm acest lucru. Dar a rămas doar visul unui copil care-şi doreşte să devină doctor, inginer sau aviator atunci când va fi mare. E drept că privatizarea Societăţ ii Naţionale de Radiocomunicaţii a fost una dintre ţintele actualei guvernă ri. Din motive obiective însă, ea a fost amânată. Şi, ca o părere personală, nu cred ca mai este timpul fizic pentru a o realiza. Eu susţin însă, în continuare, necesitatea existenţei unui actor privat în acest domeniu. Altfel şi-ar fi spus cuvântul Radiocom atunci şi alta ar fi fost evoluţia acestei societăţi.

AŞA CUM ARATĂ EA ACUM, CA ORGANIZARE ŞI BOARD, FACE FAŢĂ CERINŢELOR EUROPENE?

Ce să spun?! Noi am dori ca Radiocom să se mişte precum o domniş oară, în timp ce ea este obligată să se „gătească“ ca o babă. Asta însemnând că ea se luptă, într-o piaţă concurenţială, cu ceilalţi operatori dar i se impune să respecte aceeaşi legislaţie ca un minister sau ca o agenţie naţională. Şi totuşi suntem o societate comercială care ne mişcam după Legea 31 şi supravieţuim din contracte, din business. Dar când vine vorba de dezvoltare, de achiziţii sau orice altceva ni se impune să ne mişcăm la fel ca oricare altă unitate de stat.

În ceea ce priveşte structura board-ului vă pot spune că eu sunt singurul care vine aici din domeniul privat – din ‘90 nu am lucrat decât în privat. E drept că am adus cu mine doi-trei consilieri pentru a le fructifica experienţ a. Toţi ceilalţi, oameni deosebiţi, de mare valoare, au lucrat şi lucrează la stat.

CE S-A ÎNTÂMPLAT, ÎNTRE TIMP, CU AFACERILE DUMNEAVOASTRĂ?

Am renunţat complet la toate afacerile mele, de când am venit aici. A fost foarte simplu. Eu eram acţionar în cadrul grupului Astral şi, odată cu lichidarea acestuia, în 2005, am lichidat şi eu toate businessurile din domeniu.

SUNTEŢI UN MEMBRU MARCANT AL PNL SIBIU. ÎNCEPE CAMPANIA. ÎNŢELEG CĂ VEŢI CANDIDA PENTRU UN FOTOLIU DE PARLAMENTAR. CUM VĂ VEŢI ÎMPĂRŢI ÎNTRE CELE DOUĂ PREOCUPĂRI ALE DUMNEAVOASTRĂ?

Sunt două lumi complet diferite: una a profesiunii în care eu cred – postul acesta a fost pentru mine un examen de maturitate – a doua, politica, o cu totul altă poveste. Un hobby dacă vreţi. L-am făcut, îl fac şi-l voi face de drag. Este adevărat şi faptul că aş dori să candidez pentru Parlament. Asta însemnând că încerc să-mi duc idealurile liberale din profesie, în politică. Atunci când voi începe campania, îmi voi lua concediu şi n-am să amestec, în niciun caz, cele două lumi, lăsându-le, în consecinţă, paralele. Pentru că eu vin din Sibiu, o zonă cu acurateţe germană, unde lucrurile sunt foarte clare: un lucru bine făcut este acela de care te ocupi îndeaproape şi nu cel pe care îl faci împreună cu altele.

UNII SUSŢIN CĂ VĂ DORIŢI SĂ DEVENIŢI PREŞEDINTELE FILIALEI PNL DIN SIBIU…

Iar eu susţin că PNL nu este un partid de preşedinţi sau de lideri. Este, până la urmă, formaţiunea politică a celor care creează mediul propice dezvoltării ideii liberale. Acum, la Sibiu, funcţionează un grup interimar condus de ministrul Iorgulescu. Eu prefer să stau mai în spate, să fac parte dintr-o echipă. La urma urmei, nimeni nu poate face totul de unul singur.

VĂ CONVINE POSTURA DE CANDIDAT ÎNTR-UN COLEGIU UNINOMINAL?

Cu siguranţă. Eu am experienţa anilor 2000 şi 2004, atunci când am candidat aproape uninominal. Cel puţin, în 2000, a fost o candidatură personală – am avut succes, am câştigat. Am bătut PNL, am bătut PD. Numai că partidul nu a avut, per ansamblu, forţa necesară, nereuşind să adune cele cinci procente necesare pătrunderii în Parlament. Când am intrat în politică (în ApR), în 2000, am făcut-o pentru că îi purtam un respect deosebit domnului Meleşcanu; ceea ce se-ntâmplă şi acum. A existat o idee politică viabilă însă proiectul nu a fost înţeles la acel moment.

Cred totuşi că el se poate aplica, foarte bine, în 2008. A fost, până la urmă, o experienţă de viaţă. Apoi ApR a fuzionat cu PNL, în 2002, iar noi am continuat să promovăm ideea liberală. 2004 ne-a prins într-o alianţă foarte bună pentru acea etapă. Am câştigat din nou, am intrat la facultate dar, potrivit matematicilor electorale, ni s-a trântit uşa în nas. Noi am obţinut la Sibiu un procent de peste 42% la un prag de 28% şi ne-am luat un senator, iar PSD, cu 28% – doi.

Nu regret că n-am devenit atunci parlamentar. Poate că viaţa aşa a dorit, ca maturitatea mea politică să se împlinească după 40 de ani. Iar acum cred că este oportun. Cred că 2008 şi alegerile uninominale înseamnă mult mai mult pentru mine faţă de ceea ce a înseamnat un vot pe liste.

O ATARE CANDIDATURĂ PRESUPUNE O INVESTIŢIE SUBSTANŢIALĂ?

Investiţia nu trebuie măsurată doar din punct de vedere financiar. Calculele sunt simple. Sunt publice. Mult mai importantă însă mi se pare investiţ ia sufletească. Eu voi candida într-un colegiu unde plătesc taxe, unde m-am născut, unde locuiesc, unde îmi petrec week-end-urile. Vreau să candidez într-un colegiu din judeţul Sibiu, acolo unde am prieteni şi cele mai frumoase amintiri. Automat într-o asemenea situaţie investeşti foarte mult suflet.

CE LE PROPUNEŢI ALEGĂTORILOR?

Lumea, când aude de Sibiu, se gândeşte automat la o capitală culturală. A devenit un brand, iar eu aş vrea ca el să rămână astfel. Şi nu numai Sibiul, ci şi Mărginimea. Apoi să extindem acest brand la nivel de judeţ. Să-l dezvoltăm, în continuare, într-o altă eră, cea digitală. Spun asta pentru că Sibiul, în afară de Bucureşti, este singurul loc din ţară unde deja se emite digital, unde televiziunea digitală terestră a făcut primii paşi. Un prim pas în Europa. Aş vrea ca întreg judeţul să simtă aerul Europei, populaţia să simtă apartenenţa sa la valorile europene. Sibiul a luptat pentru această deschidere şi merită tot ce i se-ntâmplă.

După Leu, Doroftei, Bute şi Diaconu, Jo Jo Dan se apropie, meci după meci, de titlul mondial.

Vedeta galei Tari ca Piatra, desfăşurată pe 1 august la Piatra Neamţ, Jo Jo Dan, şi-a păstrat centura NABA la categoria superuşoară. În main eventul serii, românul l-a învins la puncte – 120 la 108 -, după 12 reprize, pe ugandezul Peter Semo.

După meci, Jo Jo a declarat cu sinceritate că a fost cel mai greu meci al carierei sale la profesionişti. „Recunosc, a fost cel mai greu meci al carierei mele. Ugandezul s-a dovedit foarte rezistent. Îi căram pumni cu nemiluita şi mă miram cum de mai stă în picioare. Publicul a fost minunat. Printre lovituri auzeam cum mă încurajează şi tocmai de asta vreau să le dedic victoria şi centura. Cel mai greu mi-a fost atunci când mă duceam în colţul ringului, să încerc să respir şi să mă mai odihnesc, dar simţeam imediat cum aveam, parcă, foc pe mine, de la atâta căldură, creată în sală. Fizic, Peter Semo a fost cel mai dificil adversar pentru mine, dar nu şi din punct de vedere tehnic“, a spus Jo Jo Dan.

La rândul său, Peter Semo a susţinut că meciul împotriva românului nu a fost, nici pe departe, cel mai dificil adversar pe care l-a întâlnit.

„Jo Jo Dan a fost bine pregătit, dar, în opinia mea, nu a câştigat mai mult de patru reprize. M-a depăşit prin viteza loviturilor, foarte bine plasate. Şi publicul l-a ajutat foarte mult. Singurul mod prin care puteam să-l opresc era să-l fac KO. N-am reuşit, dar nici el nu a fost de speriat. Italianul Marinelli a fost cu mult mai dificil decat Jo Jo.

Românul a crezut că mă poate aranja ca pe Balbi, dar eu am acceptat să vin aici să lupt tocmai pentru a demonstra că şi noi, ugandezii, avem destule valori în box, iar când am început să dansez în ring, imediat după loviturile încasate de la el, am vrut să arăt că nu-i simţeam duritatea loviturilor, că eram OK“, a afirmat Semo.

Adriana este una dintre romåncele care a trecut Prutul, de la est la vest, cåntånd. Spre deosebire de alţi moldoveni care vin de la Chişinău şi intră direct în Mafie, ea s-a oprit la Tataee şi la B.U.G.

DEŞI EŞTI NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI DE 13 A 12-A, AM SENZAŢIA CĂ LUNA CADOURILOR ŢI-A ÎMPODOBIT VIAŢA CUM SE CUVINE…

Viaţa mi-a fost împodobită cu o familie superbă şi cu un talent pe care puţini îl au de la Dumnezeu: vocea….

CA EXPONENT AL „TINEREI GENERAŢII“, MAI CREZI ÎN MOŞ (CRĂCIUN) SAU DOAR ÎN TATAEE (BUG MAFIA)?

Da, cred în Moş Crăciun, chiar dacă el e mama, tata, frăţiorii, prietenii. Şi mie îmi place să joc rolul de Moş Crăciun, pentru a-i face pe cei din jur să zâmbească.

În Vlad (Tataee)… hm… să mă gândesc… Dacă nu credeam, îţi garantez că nu aş fi făcut această colaborare. E unul dintre cei mai buni producă tori de muzică din România şi îl respect foarte mult.

DE CE AI TRAS CLAPA MUZICII CLASICE ŞI, DUPĂ OPT ANI DE PIAN, AI ABORDAT R&B, JAZZ S.A.M.D.?

Din copilărie am fost fascinată de muzică. Am început cu lecţiile de pian, însă cel mai mult mi-a plăcut canto. Soul, R&B, Jazz sunt genurile de muzică pe care le simt eu cel mai bine; care mă completează şi mă împlinesc.

PÂNĂ LA „NOI DOI“, CUM TE-AI DESCURCAT SINGURĂ?

Părinţii mei au fost mereu alături de mine. Pe lângă talentul nativ trebuie să ai persoanele potrivite în jurul tău şi să munceşti mult. Eu am fost o norocoasă din punctul ăsta de vedere.

AI UN SITE MAI VIZITAT DECÂT CEL AL MUZEULUI LUVRU. E O-NTÂMPLARE SAU AI TU CEVA CE N-A VAZUT PARISUL?

Se ştie că lumea nu prea mai merge la muzee… Şi se vede că nici pe internet treaba nu e prea roz… În altă ordine de idei, din cauza lipsei de timp, fiind ocupată cu susţinerea licenţei şi terminarea albumului de debut, nu am avut multe apariţii TV, iar acest lucru, probabil, a stârnit o anumită curiozitate care se reflectă în accesările site-ului meu.

INVIDIOŞII SPUN CA VIDEOCLIP- UL CU TATAEE N-AR FI RUPT, TOTUŞI, GURA TÂRGULUI. E VORBA DOAR DE INVIDIE?

Este un început. Mi-am dorit foarte tare colaborarea cu Tataee. Iar despre gura târgului, spun că nu tot timpul trebuie să te uiţi în ea.

CUM STAI CU PRIETENII? SUCCESUL TĂU ÎI ŢINE APROAPE SAU I-A RISIPIT? Prietenii mei sunt familia. ÎN AFARĂ DE MUZICĂ ŞI DE NATO, CE-AI VREA SĂ TE LEGE DE AMERICA?

Vacanţele… şi de ce nu, să- mi încerc norocul în Vegas…

SUNT VOCI CARE SUSŢIN CĂ ROMÂNIA N-AR AVEA NIMIC AL EI. TU ÎN CE RELAŢIE TE AFLI CU TRADIŢIA?

România are multe lucruri şi locuri minunate pe care le întâlneşti doar aici.

Fiind originară din Republica Moldova, am fost învăţată de mică să respect tradiţiile şi valorile din ţară.

AI IDEE CUM SE-NVÂRTE ROATA NOROCULUI ÎNTR-UN CAZINO?

În favoarea celor puternici şi hotărâţi..

Câţi dintre noi nu am urmărit, cu sufletul la gură, alinierea diverselor simboluri, de la fructe, la personaje de poveste şi cărţi de joc, pe ecranele unor slot-machine?! Dar ştim şi cum s-a născut aventura?

Probabil că nu există adolescent care să nu fi jucat, măcar o dată, la maşini slot, sau mai pe româneşte, la aparate. Există acum, în fiecare oraş, săli de automate, unde îţi poţi petrece câteva ore bune. Ele fac parte din cotidian. Dar dacă în România au apărut abia în urmă cu două-trei decenii, în America sunt la modă de peste o sută de ani. Cum au apărut ele? Ei bine, să nu credeţi cumva că vreun mare cercetător a intuit potenţialul lor… Doar că un mecanic auto din San Francisco se plictisea din cale-afară.

INCERTITUDINILE ÎNCEPUTULUI

De fapt, ca să fim cu adevărat corecţi, trebuie să vă spunem că prima maşină de tip slot a fost gândită şi folosită la New York, în 1891, cu 4 ani mai devreme decât a prezentat-o Fey – inventatorul „oficial“. Pett şi Sittman concepuseră un mecanism cu 5 tamburi pe care erau desenate figuri din poker. Dar marea problemă era că nu găsiseră soluţia unui mecanism de recompensare automată a jucătorului. Unele baruri au cumpărat maşinăria chiar şi aşa, iar câştigătorii primeau băutură gratis atunci când reuşeau să alinieze figuri de acelaşi fel.

MECANICUL PLICTISIT

În 1895, Charles Fey a inventat maşina tip slot, bunica celor din zilele noastre. Charles, la cei 30 de ani ai lui, îşi folosea timpul liber pentru a găsi modalităţi de reutilizare a pieselor de maşină uzate. Ideea sclipitoare l-a adus în rândul celor mai mari inventatori din lume. Zece ani mai târziu, Fey şi compania Mills Novelty au creat împreună faimoasa maşină Miss Novelty Bell – versiunea de bază a maşinii slot de azi. Acest aparat era echipat cu o cu cutie turnată din fontă, acţionată cu ajutorul unei manete şi dotată cu un clopoţel care se mişca în momentul în care cineva nimerea combinaţia câştigătoare. Iniţial, imaginile reprezentau figuri din cărţile de joc (damă, rege şi valet), abia în 1910 urmând să apară prima maşinărie care avea pe tambur faimoasele simboluri ale fructelor. Acestea sunt de fapt şi elementele care au consacrat-o. De exemplu, în Anglia zilelor noastre maşina slot este cunoscută sub numele „maşina cu fructe“.

Dar Operator Bell era mult prea grea pentru a fi practică, cântărind peste 45 de kilograme. Astfel încât, în 1915, Mills a lansat pe piaţă un model mult mai uşor, a cărui structură era din lemn. În anul 1930 producătorul a decis că este timpul pentru un set de inothere vaţii cu adevărat revoluţionare. În primul rând automatul trebuia să fie mai silenţios şi mai atrăgător pentru jucători – s-a adăugat facilitatea „jackpot dublu“, care permitea oamenilor să câştige de două ori într-o singură serie de joc. Aspectul estetic a fost un alt element luat în considerare.

Cabinetele de lemn au fost decorate cu diferite imagini, care de care mai atrăgătoare şi mai colorate. În spatele acestei idei nu a stat doar nevoia ca maşinăriile să arate mai bine, ci şi convingerea că noile modele, cu un aspect mult mai vesel, vor atrage mai mulţi jucători. Multe dintre temele folosite în urmă cu aproape două veacuri se mai regăsesc şi astăzi: capul de leu, un castel sau un vultur de război.

CAI PUTERE

Prima maşină automată, de tip slot, a apărut în 1934, iar energia necesară funcţionării era obţinută cu ajutorul … cailor. Era curentului electric a dus, în 1964, la construcţia primelor maşini de acest tip, pentru jocuri de noroc. Abia 11 ani mai târziu, Fortune Coin Company a scos pe piaţă prima maşină slot care se putea conecta la o priză, numită Money Honey. Noul sistem electromecanic putea acorda premii de până la 500 de monezi.

Modificările aduse ulterior sistemului au fost minore. Doar tehnologia internă a mai avut parte de ceva îmbunătăţiri: modul de calculare al recompensei, software de generare aleatorie a numerelor etc. Peste 70% din veniturile cazinourilor sunt obţinute din exploatarea maşinilor de tip slot, acestea fiind chiar mai populare decât ruleta sau jocurile de cărţi.

Pentru obişnuiţii cazinourilor din fiecare colţ al globului, Baccarat este unul dintre cele mai populare jocuri de cărţi

ISTORIE

Se crede că jocul Baccarat a fost inventat de italianul Felix Falguierein în Evul Mediu, şi că iniţial a fost jucat cu o pereche de cărţi de Tarot.

Se mai spune că „jocul era bazat pe un vechi ritual etrusc al celor nouă zei, care se rugau pentru o fecioară blondă, aşteptând ca ea să arunce un zar cu nouă feţe.

Rezultatul arătat de zar ar fi urmat să îi decidă soarta. Dacă ar fi aruncat 8 sau 9 ar fi devenit preoteasă, dacă ar fi aruncat 6 sau 7 i-ar fi fost interzise activităţile religioase, iar dacă ar fi aruncat mai puţin de şase s-ar fi pierdut în apa mării“.

Pe la 1490, Baccarat a ajuns în Franţa, rămânând, pentru o bună perioadă de timp, un joc exclusiv al nobilimii.

Cert, dincolo de originea lui, este faptul că de-a lungul secolelor şi de-a lungul continentelor străbătute, regulile Baccarat- ului au suferit destule variaţii. Pentru început, varianta franţuzească a Baccarat-ului, Chemin de Fer, a devenit populară în Anglia, unde i-au schimbat regulile şi numele în Baccarat European. De aici, s-a răspândit în America de Sud. În cele din urmă, Tommy Renzoni a dus acest joc în Statele Unite, la finele anilor 1950, ca o combinaţie între Baccarat-ul european şi Chemin de Fer. Pentru prima dată jocul a ajuns în Vegas la cazinoul Dunes, după ce guvernul cubanez a închis cazinourile din Havana.

Există trei variante acceptate ale acestui joc: Baccarat Chemin de Fer (Railway), Baccarat Banque şi Punto Banco (sau Baccarat Nord- American). Acesta din urmă, deşi cel mai răspândit, este strict un joc de noroc, ce nu implică talente deosebite de strategie. Baccarat-ul american se joacă la o masă cu două capete identice şi o zonă de mijloc, pentru crupier. Pot ocupa locurile care le corespund pe tablă un număr maxim de 14 jucători, iar scaunul cu numărul 13 este eliminat, din princina superstiţiilor. În faţa jucătorilor se află o zonă pentru plasarea pariurilor. Fiecare participant dispune de trei zone, corespnzătoare alegerilor posibile la începutul jocului: „Banker“, „Player“ sau „Tie“.

Cei care pariază pe „Player“ câştigă dacă la finele rundei cartea lor va fi mai mare decât cea a dealer-ului. Plata se face dublu şi nu se percepe comision. Dacă se pariază pe „Banker“ se câştigă în aceleaş i condiţii, dar se percepe un comision standard de 5% din suma câştigată. Un pariu pe „Tie“ se plăteşte 8 la 1, fără comision. În ceea ce priveşte valorile cărţilor, în Baccarat decarii şi cărţile mari (Valet, Damă şi Rege) sunt egale cu zero, în timp ce Asul are valoarea 1, iar cărţile de la 2 la 9 îşi au propria valoare. Valoarea totală a cărţilor este determinată de suma acestora. Când aceasta este mai mare de 10, se reduce cu zece, iar diferenţa este valoarea totală a cărţilor.

Deşi jocul este unul extrem de simplu, cazinourile scot bani grei din Baccarat. Poate acesta este şi motivul pentru care îl îmbracă întotdeuana într-o manta strălucitoare: de la felul în care spaţiul de joc este izolat de restul cazinoului, până la costumaţia dealerilor – smoking. Scopul este, evident, acela de a-i da un aer de eleganţă şi exlcusivitate şi de a atrage astfel jucători de top care pot juca mai mult decât cei medii. Cu toate acestea, nu trebuie să fiţi intimidaţi, Baccarat-ul este un simplu joc de noroc, în adevăratul sens al cuvântului.

Bruce Willis şi fosta sa soţie, Demi Moore, sunt celebri nu numai pentru carierele lor la Hollywood sau pentru mariajul fericit şi suprinzătorul divorţ prin care au trecut, ci şi pentru pasiunea lor pentru jocurile de noroc, pe care niciunul dintre ei nu încearcă să o ascundă de ochii publicului.

Staruri precum Bruce Willis, Ben Affleck, jucătorul american de baschet Dennis Rodman şi mulţi alţii sunt preferaţii cazinourilor de lux din Vegas şi de oriunde, mai ales pentru sumele mari pe care le joacă aici şi de aceea cazinourile se vor lupta întotdeauna să îi atragă. Şi nu sunt lipsite de succes, pentru că – dacă odinioară starurile preferau doar câteva cazinouri unde se simţeau în siguranţă -, ei trec acum pragul unui număr mereu mai mare de cazinouri din SUA şi din întreaga lume.

Blackjack, ruletă şi zaruri

Bruce Willis este unul dintre obişnuiţii cazinourilor din Vegas, Monte Carlo şi nu numai. Şi dacă este să vorbim despre un loc pereferat pentru celebrul star din seria „Die Hard“ acesta este, cu siguranţă, The Palms Casino din Vegas, o atracţie deosebită pentru el, mai ales datorită condiţiilor de intimitate pe care le oferă VIP-urilor. În plus, la The Palms se află şi The Mint, un lounge în care se poate juca ruletă sau blackjack pentru mize extrem de mari. Un alt loc de la The Palms unde Bruce Wllis este un client fidel este zona pentru poker no-limit, iar pentru masa de zaruri Willis prefră zona generală de gambling de la The Palms, unde, de altfel, a pierdut sume consistente.

Un alt cazino din Vegas unde Willis a fost văzut de multe ori, pierzând dar şi câştigând, îmbrăţişând şi sărutând dealerii, dar şi furios şi deznădăjduit este Mirage Casino, locul în care Willis pariază adesea sute de mii de dolari pe oră, la blackjack, ruletă sau zaruri, preferatele lui, dar şi la poker.

Dacă pentru mulţi jocurile de noroc sunt un viciu, iar pentru alţii un lux, pentru Willis, cazinourile au devenit o metodă de relaxare. Starul american reuşeşte în acest fel să îşi încarce bateriile, mai ales când lucrează la un nou film. Aşa s-a întâmplat şi în timpul filmărilor la „Live Free or Die Hard“, când Willis a decis să „evadeze“ de pe platouri şi să petreacă numai câteva ore la cazinoul Borgata din Atlantic City, jucând blackjack şi demonstrând – desigur, pe bani mulţi – că nu este un simplu amator, ci un profesionist al jocurilor.

Planet Hollywood

Dincolo de pasiunea sa pentru jocurile de noroc, Bruce Willis a decis să investească într-un cazino. Prin 1996, unul dintre restaurantele şi cazinourile care promiteau să facă vâlvă în rândul vedetelor era Planet Hollywood, un brand deţinut în parteneriat de Bruce Willis, Sylvester Stalone şi Arnold Schwarzenegger. Deşi nu a fost uşor să obţină o au torizaţie pentru ridicarea unui casino în Pennsylvania, o întreagă listă de celebrităţi şi executivi din domeniul jocurilor de noroc au solicitat autorităţ ilor statului să acorde această autorizaţie. Bruce Willis a înregistrat şi el, în acelaşi scop, un mesaj video în care promitea că va fi văzut destul de des la casino. „Vă puteţi aştepta să mă vedeţi destul de mult pe acolo“, spunea el. Ideea era ca publicitatea făcută de VIP-uri pentru Planet Hollywood să atragă jucătorii cu bani mulţi către cazino, iar banii lăsaţi de aceştia să se transforme în impozite către Statul Pennsylvania. La câţiva ani după ce afacerea s-a dovedit a nu avea succesul sperat, Bruce Willis şi Sylvester Stalone s-au implicat într-un nou proiect legat de Planet Hollywood, şi care presupunea construirea unui nou cazino Planet Hollywood, de această dată în Las Vegas Strip, în locul lui Aladdin.

Primul „personaj“ despre care vom vorbi astăzi este Titan Poker. Una dintre camerele de poker cu cea mai mare creştere din ultima perioadă, ajungând deja pe primul loc în majoritatea clasamentelor de jocuri online. Titan Poker este mebru al grupului iPoker, iar softul pe baza căruia funcţionează a fost dezvoltat de Playtech, lider pe piaţă în domeniul companiilor producătoare de softuri pentru jocurile de noroc, care de altfel asigură şi mentenanţa sistemului.

Suportul pentru jucători este de calitate superioară, acest serviciu funcţionând 24 de ore din 24, 7 zile din 7, fapt care îl transformă într-unul dintre cele mai eficiente servicii de pe piaţă. În plus, pentru asigurarea confidenţialităţii tranzacţiilor şi datelor, Titan Poker utilizează criptare pe 128 de biţi. Softul este disponibil în următoarele limbi: engleză, daneză, germană, spaniolă, franceză, norvegiană, turcă, finlandeză, poloneză, suedeză.

Jocurile disponibile pe titanpoker.com sunt extrem de variate: Texas Hold’em (pot limit, fixed limit şi no limit), Omaha, Omaha Hi/Lo, 7 Card Stud, 7 Stud Hi/Lo.

De asemenea, jucătorii se pot înscrie şi într-o multitudine de turnee sit ‘n go, single table şi multitable, precum şi Black Jack sau Casino. La orele de vârf, la mesele cash game sunt în jur de 6.000 jucători, iar la turnee peste 30.000 de jucători.

Numărul jucătorilor de poker on-line este în continuă creştere.

No-limit Holdem se poate juca de la mizele cele mai mici, adică la mese de 0,01$/0,02$ până la 25$/50$, iar Fix-limit de la blinduri de 0,25$/0,5$ până la 100$/200$. Poţi juca concomitent la maxim 8 mese. Sala asigură şi posibilitatea jocului pe play money. Pasionaţii spun că jocul în Titan Poker îşi dă acelaşi sentiment ca şi când ai fi într-un cazino real.

Cel de-al doilea site al rubricii este RedKings.com. Se poate juca de către utilizatorii Windows chiar direct pe site sau prin downloadare, iar de cei cu Linux sau Mac numai după downloadare. Avantajul este faptul că poţi juca la mai multe mese în acelaşi timp, un avantaj pentru avansaţii care respiră poker prin toţi porii şi nu au răbdare să-i aştepte pe începătorii de la masă să se mişte, activând în alt loc. În caz de câştig, suma încasată în acelaşi timp de joc este mai mare, riscul este disipat. Acceptă şi Western Union.

Cel de-al treilea, şi ultimul al ediţiei, este InterTopsPoker.com. Un site ce poate avea un dezavantaj în special pentru cei mai puţin practici, care ar dori o anume schimbare. Ceea ce nu se poate realiza. Disponibilul, cei drept, mai poate fi îmbunătăţit. Se poate juca lejer pe Windwos. Pentru posesorii de Max sau Linux este necesară utilizarea platformei Java, iar pentru cei avansaţi a unui simulator de Windows. Site-ul ţine de Intertops.com, care este un as în domeniul siguranţei online.