Cazinourile live din România duc o luptă susținută pentru supraviețuire. Mai întâi, în jurul lor a explodat numărul sălilor de sloturi. Zeci de mii de mașini, în mii de săli, au atras sute de mii de oameni. Afacerea cu sloturi a luat o amploare extraordinară.

Industria producătoare de software dedicată acestui gen de entertainment a crescut de la an la an. De asemenea, producătorii de componente au dezvoltat și ei afaceri profitabile.

Apoi vechea legislație, pe cât de permisiv se pronunța în sfera sălilor de joc, pe atât de restrictivă se arăta în privința cazinourilor live. Un anumit număr de mese, o proporționalitate a jocurilor, un sistem de siguranță dus la extrem, care a generat imobilism în ceea ce privește organizarea, reamenajarea conjuncturală a sălilor, mișcarea meselor etc.

În ultimul an, cazinourile live, în rând cu toate celelalte structuri economice din industria de gambling – ca și întreaga sferă economică – se confruntă cu cel de-al treilea val al obstacolelor majore – criza. La nivel mondial, industria de gambling a fost lovită în plin. Toate business planurile marilor companii au fost date peste cap. Orice pas greșit, orice lipsă a previzionării judicioase au fost plătite imediat, extrem de scump. Cel mai notoriu exemplu – scoaterea la vânzare a celebrului cazino american Bellagio.

Prăpăstioșii s-au întrebat dacă nu cumva se apropie sfâșitul acestei forme clasice de divertisment, cu atât mai mult cu cât biserica și administrațiile multor state au anatemizat, ba chiar au scos în afara legii cazinourile, supralicitând latura lor negativă.

Se pare că soluția este una singură – îmbunătățirea radicală a imaginii cazinoului ca loc de destindere. Transformarea percepției acestuia, printr-o promovare profesionistă, în mentalul social, din loc “rău famat”, în cluburi decente, elegante, ba chiar în galerii de lux, pe ale căror simeze să fie expuse lucrări de valoare excepțională, cazinoul în sine aflându-se, eventual, în incinta unui monument de arhitectură, a unui hotel de lux etc.

Calitatea, decența, civilizația și eleganța pot fi cei patru ași cu care cazinourile românești ar putea câștiga marele pot.

Casino Palace – Casa Vernescu din București a organizat la mijlocul lunii octombrie o întâlnire cu presa, în contextul aniversării a 14 ani de activitate

La întâlnire au fost prezenți Olguța Ganciu – președinte CA, Joseph Hadad – executive chef, Matei Miko – chief operations officer și Andrei Frimescu – director marketing & PR.

Maestrul Nicolae Maniu, cel mai bine vândut pictor român pe piața mondială, a fost invitatul special al evenimentului. Operele sale decorează acum saloanele și lobby-ul Casei Vernescu.

Au fost prezentate evenimentele care au marcat aniversarea, precum și noutățile oferite de restaurantul Casa Vernescu. Noul meniu gourmet, realizat de Joseph Hadad – executive chef – a fost lansat printr-o cină de degustare la care au participat, în calitate de invitați, specialiști în gastronomie, reprezentanți ai marilor restaurante și hoteluri din București.

Tot atunci a fost lansat site-ul Casa Vernescu Restaurant, de către președintele Olguța Ganciu, precum și cele două noi opțiuni de entertainment – Cafe Vernescu, respectiv Aristoclub Lounge & Bar. Anjuns “doar” la a 14-a aniversare, Casino Palace funcționează într-una dintre cele mai vechi, mai elegante și mai cunoscute clădiri din Bucureștiul modern: Casa Vernescu.

ISTORIE

Casa Vernescu are venerabila vârstă de câteva secole, iar povestea ei adună frumusețea, pasiunea, aventura, misterul și eleganț a Micului Paris. Mai înseamnă și o simbioză a artei orientale cu cea occidentală.

Istoria începe în perioada celei de-a doua domnii a lui Constantin Racoviță, în Țara Românească, atunci când, pe la 1763, contele Jean- Baptiste Linche, francez din Marsilia, devine secretarul de limbă franceză al domnitorului. Linche se căsătorește cu o româncă și are un fiu – pe Filip Lens, devenit ulterior boier valah. Acesta construiește casa la 1821, apoi se căsătorește cu Lisaveta Balotescu-Cărpinișanu, căreia îi oferă, ca dar de nuntă, minunatul palat. Un an mai târziu, el reface clădirea, după ce aceasta trece printr-un incendiu violent, transformând-o în cea mai frumoasă casă bucureșteană a vremii.

Filip Lens moare în 1853, anul izbucnirii Războiul Crimeii. În această perioadă, casa găzduiește, pe rând, Colegiul Militar, Ministerul de Răzbel, Statul Major al armatei rusești. Scriitorul Lev Tolstoi, ajuns în București la acea vreme, vizitează și el Casa Lens. Clădirea arde din nou în 1882. În 1886 moștenitorii lui Filip Lens vând casa lui Guță Vernescu, avocat și politician, fondator al Partidului Liberal.

Acesta îl angajează, între anii 1887 și 1889, pe marele arhitect Ion Mincu pentru restaurarea clădirii, muncă ce va face din fosta Casă Lens, devenită Casa Vernescu, cea mai frumoasă clădire de pe Calea Victoriei, locul efuziunilor mondene ale epocii, al inegalabilelor baluri și al sclipitoarelor serate bucureștene.

Jocul armonios al marmurei și al decorațiunilor aurite ce irump de pe pereți și tavane, vitraliile superbe și masivitatea oglinzilor au conferit interioarelor un fast impresionant.

Stilul eclectic, în general prezent în arhitectura vremii, grija pentru amănunt, va fi desăvârșit în 1890, cu picturile lui G.D. Mirea. Statul preia casa, către sfârșitul vieții lui Vernescu, instalând aici, până la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, pe rând, Ministerul Economiei Naționale, Ministerul Industriei și Comerțului, ba chiar și sediul Guvernului României.

În 1944, Casa Vernescu este rechiziționată de Armata Roșie, care distruge majoritatea picturilor murale. În 1945, Casa este preluată de Guvernul Groza, până în 1990, pentru serviciu de protocol a unor ministere. În 1990, devine sediul Uniunii Scriitorilor din România.

După 1993, Casa Vernescu, refăcută și modernizată, găzduiește un restaurant de cinci stele și un club select – Aristoclub Lounge. La etaj funcționa, încă de atunci, Casino Palace, cel mai mare din România.

În tot acest timp, Casino Palace și-a extins suprafața și s-a dezvoltat, la fel ca și restaurantul Casa Vernescu. În plus, ambele fac parte, începând cu 2008, din Queenco Leisure International, grup specializat în leisure entertainment, cu activități în toată Europa și Africa. Cel mai important centru de divertisment al său este Club Hotel Casino Lutraki din Grecia.

Astfel, Casa Lens-Vernescu a străbătut secole de istorie, rămânând martora vieții mondene a Bucureștilor vechi și noi.

Pentru managerul Palace Casino, Umit Or, cazinoul a însemnat “Lumea Nouă”. “Am intrat în contact cu această industrie întamplător, iar acum simt că aici îmi este locul. Consider că mi se potrivește foarte bine” spune el, perfect conștient că această muncă i-a schimbat viața.

CARE A FOST PRIMUL DUMNEAVOASTRĂ CONTACT CU INDUSTRIA JOCURILOR DE NOROC?

Primul meu contact cu acest domeniu a avut loc în iarna anului 1988, la Bursa, în Turcia. În acea perioadă eram student la o școală de management hotelier și fă- ceam practică în postul de recepționer, urmând să învăț despre toate aspectele industriei hoteliere. Atunci l-am cunoscut pe proprietarul unui cazino, care mi-a oferit un job. Pe atunci, nici măcar nu știam ce înseamnă un cazino, deoarece până în acel an nu existau cazinouri în Turcia. Astfel, în 1988, am început să lucrez în departamentul de slot machines, unde am rămas până în 1991; în martie 1991 am devenit crupier pentru jocurile de cazino. Am lucrat în mai multe cazinouri – Princess, Polat Renaissance Casino, Seven Seas Casino, Barbarosso Casino, Almira Casino, iar în 1995 am venit în România, la compania Five Seasons, ca General Manager la Casino Kings București. După un an am plecat la Baku, în Azerbaijan, unde am lucrat timp de un an și jumătate ca Asistent Manager. M-am întors în România în 1998 și de atunci mă aflu aici. Așadar, am lucrat în industria cazinourilor din România timp de 13 ani.

CÂND AȚI ÎNCEPUT SĂ LUCRAȚ I PENTRU PALACE?

Am venit la Casino Palace în 1998 și îmi amintesc că primul meu job a fost ca dealer. Când s-au închis toate cazinourile din Azerbaijan, m-am întors în Româ nia și m-am însurat cu actuala mea soție, care este româncă. Tot atunci l-am reîntâlnit pe fostul meu Casino Manager care mi-a spus că va introduce în cazino jocul de open poker – nou pe atunci – și mi-a propus să fiu dealer și profesor în același timp. Am spus “de ce nu?” și astfel am început ca dealer și apoi am predat open poker colegilor mei. La scurt timp am devenit inspector de masă, iar după două luni am fost promovat ca pitboss. În mai puțin de un an am fost numit Asistent Manager, apoi Cazino Manager, iar de cinci ani sunt directorul acestui cazino.

CE VĂ PLACE CEL MAI MULT LA ACEASTĂ INDUSTRIE?

Ca să fiu sincer, am studiat pentru a putea lucra în toate departamentele unui hotel, iar acesta a fost ultimul la care m-am gândit. Am intrat în contact cu această industrie întâmplător, iar acum simt că aici îmi este locul.

Consider că mi se potrivește foarte bine. Îmi place ceea ce fac, fiecare zi îmi aduce mai multă experiență, mai multă adrenalină.

Domeniul nostru este unul foarte delicat. Clienții sunt foarte preten- țioși și este foarte greu să le menții tonusul. Ne simțim foarte bine atunci când și ei au același sentiment. Atunci când vedem că sunt foarte mulțumiți de serviciile pe care le oferim ne simțim foarte confortabil. Încercăm să fim diferiți față de celelalte cazinouri; în general jocurile, mesele, scaunele, culorile, chiar și câștigurile, sunt peste tot la fel; ceea ce diferă este calitatea, și standardele serviciilor. Mă simt foarte puternic și foarte fericit atunci când văd că totul este la locul lui și că ambianța se menține. Asta este foarte important, pentru că în ultimii 10 ani, Casino Palace a fost numărul unu în România. Pot spune asta cu ușurință și nu este numai părerea mea, pentru că mă bazez pe feedback-ul pe care îl primesc de la clienții noștri.

CE VĂ PLACE CEL MAI MULT LA CASINO PALACE? DE CE AȚI ALES SĂ LUCRAȚI ÎN TOT ACEST TIMP PENTRU PALACE, CÂND ESTE ȘTIUT CĂ OAMENII DIN ACEASTĂ INDUSTRIE NU SUNT, DE OBICEI, ATÂT DE STABILI?

Până să întâlnesc această companie obișnuiam să călătoresc foarte mult. Am lucrat în Cipru, Turcia, România, Azerbaijan.

Când am venit aici, am văzut că este un mediu foarte diferit și foarte profesionist. Pentru mine asta a reprezentat o șansă de a-mi împrospăta cunoștințele pe care le aveam deja, a fost ca un fel de master pentru mine. Am învățat și continuu să învăț, și asta mă face să fiu foarte fericit aici. Avem relații inter- departamentale foarte bune, avem o echipă de manageri foarte puternică, un staff profesionist și putem face lucruri deosebite pe care, de obicei, concurența încearcă apoi să le copieze. De exemplu, de curând am introdus o nouă tombolă pentru jucători, bazată pe un sistem pe care nu îl mai are nici un cazinou din oraș în acest moment. Este ceva unic, iar clienților noștri le place foarte mult.

DE CE ESTE CASINO PALACE DIFERIT DE ALTE CAZINOURI?

La noi este mai puțin stress, totul este bazat pe matematică și totul este calculat de la început.

Facem totul urmând un plan și, calculând corect, întotdeauna privim lucrurile din perspectiva clienților. Dacă ei sunt fericiți și noi suntem fericiți.

Restul este matematică. Atâta timp cât reușim să îi menținem în sală, știm că va veni și profitul.

Avem un mix de jocuri care nu permite clienților să se plictisească.

Avem slot machines și cea mai largă varietate de jocuri live: mese de blackjack, ultimate poker, zaruri, ruletă, orice fel de joc. Avem 24 de mese, iar la categoria sloturi avem Stargate, Gaminator.

Oferim mereu cele mai noi jocuri pentru că suntem tot timpul în pas cu progresele industriei. Mergem la expozițiile industriei de cazinouri organizate la Londra, Las Vegas, chiar și la Macao, și asta ne menține profesionalismul.

Învățăm permanent, ținem pasul cu tehnologia, organizăm întâlniri între toate unitățile și departamentele pentru a afla ce își doresc clienții și care sunt preferințele lor. Dorinț ele clienților se schimbă de la an la an, de la zi la zi, de la un loc la altul, așa că trebuie să interacționăm mult, să lucrăm coordonat, să interpretăm bine semnele și să mergem mai departe.

Dacă toată lumea are același scop, clientul este mereu fericit. Avem, de asemenea, și o bucătărie foarte bună și cel mai bun Chef din oraș.

Oferim clienților un restaurant franțuzesc și unul asiatic și avem încă multe proiecte care vor fi gata în viitorul apropiat.

Managementul este foarte puternic aici și asta ne face unici.

CARE ESTE JOCUL DUMNEAVOASTRĂ FAVORIT?

Înainte era ruleta americană, dar acum jocul meu preferat sunt zarurile. Însă nu joc în România, datorită eticii și principiilor.

Nu este o regulă scrisă, dar există un fel de gentlemen agreement între directorii de cazino din oraș, pentru că în toate celelalte cazinouri avem colegi și prieteni. Când merg în vizite mai joc, dar nu mai mult de 100 de euro, și nu pentru jocul în sine, ci pentru distracție.

Prietenii noștri fac asta pentru mine, iar eu fac la fel pentru ei.

DE CE VĂ PLAC ZARURILE?

La ruletă nu există limită și poți paria foarte mult, în timp ce la zaruri atmosfera este mai antrenantă, te distrezi și fără să pariezi foarte mulți bani. Deși pariezi în linii mari aceleași sume, nu există aceeași presiune.

Pe de altă parte, atunci când atingi zarurile ai un alt sentiment.

Pentru că am fost și eu dealer, îmi place să dețin controlul atunci când joc. Zarurile îmi plac acum, dar mâine s-ar putea să îmi placă Ultimate Poker sau poate Texas Hold’em. Dar, în orice caz, pot spune că, deși îmi plac jocurile de cazino, nu sunt un adevărat gambler. Joc numai când vizitez alte cazinouri, din alte țări. Cred că este ceva foarte normal, o dată pe an.

CARE SUNT HOBBY-URILE DUMNEAVOASTRĂ?

Am făcut aikido timp de 13 ani, în Turcia, Azerbaijan și România.

Dar în ultimele șase luni, din cauza crizei, am fost mai preocupat de rolul meu aici și acasă, așa că nu am mai găsit timp deloc pentru acest hobby. Sper, însă, să încep din nou în curând.

UNDE VĂ VEDEȚI PESTE 10 SAU 15 ANI?

Îmi place domeniul acesta și aș vrea să devin coordonatorul tuturor operațiunilor din cazinourile acestei companii. Dacă nu în această companie, poate în alta, dar mi-ar plăcea să conduc mai mult decât un singur cazinou. Nu îmi place alt domeniu în afară de cel al cazinourilor, pentru că acesta este cel pe care îl cunosc, unul despre care am învățat în ultimii 20 de ani.

Chiar îmi place jobul meu și mi-ar plăcea să evoluez mai sus de această poziție. Învăț permanent, în fiecare zi apar noi jocuri. Am chiar și câteva proiecte noi. Aștept licența de la autoritățile române, și dacă o voi primi, voi începe probabil să vând propriul meu joc. Cazinoul mi-a oferit foarte multe: cât timp am fost aici m-am însurat, am copii, mi-am luat o casă, am o viață foarte frumoasă, așa că este timpul să dau și eu ceva înapoi.

Trebuie să ne concentrăm pe lucruri noi, pentru că lucrurile noi mențin prospețimea oamenilor, iar domeniul jocurilor de noroc va continua să evolueze doar în acest fel. Un alt punct important pe care ne axăm acum este schimbarea, întrutotul, a imaginii industriei jocurilor de noroc. Cazino înseamnă distracție, ambianță, locuri de întâlnire pentru înalta societate și, de abia apoi, jocul în sine. Distracț ia este baza, iar adrenalina completează totul.

Miercuri, 16 septembrie, Praga. Un nou eveniment din circuitul Unibet Open urma să înceapă în mai puțin de 24 de ore. După o serie de turnee online pe mize de câțiva euro, sau în camere obscure și pline de fum, în momentul în care am pus piciorul pe marmura lustruită de la Hilton Prague Hotel, am realizat că mă aflu în fața unui eveniment de alt calibru.

Era un vis devenit realitate. Eram printre cei mai buni jucători de poker din Europa. Câștigătorul EPT Pieter de Koever, finalistul WSOPE Stanislav Alekhin, celebrul Tony G, sau cel mai constant jucător pro Unibet, Dan Murariu, erau doar câțiva dintre jucătorii pe care aveam să îi întâlnesc. În total 450 de jucători din 24 de țări, luptând pentru un premiu total de peste 675.000 de euro.

După o noapte lungă (din motive lesne de înțeles), turneul a început joi cu 226 de jucători la start în ziua 1A. Jucători veniți prin diferite metode, sateliți, promoții, sau buy-in direct, dar toți cu același obiectiv: să câștige premiul fantastic de 167.500 euro oferit pentru primul loc. Odată cu trecerea timpului, visul a luat sfârșit pentru unii jucători, în timp ce alții își vedeau grămezile de fise crescând constant. Deși pentru câteva ore m-am aflat în cea de-a doua categorie, din nefericire visul nu a ținut la nesfârșit, și perechea mea de decari s-a dovedit mai slabă decât perechea de popi arătată de oponentul meu, fapt care a coincis cu sfârșitul turneului pentru mine.

Din fericire, steagul României a fost încă o dată purtat cu onoare de echipa Unibet Poker PRO, Cristi Cirtog reușind să termine turneul pe locul al 32-lea, încasând un premiu de 3.200 euro. O altă performanță notabilă, a fost rezultatul lui Laurențiu Petrascu, care a câștigat un premiu de 2.450 euro la prima lui prezență în circuitul Unibet Open. Turneul s-a încheiat duminică seară, când perechea de nouari a lui Fuat Can a dat verdictul final: suedezul a terminat victorios în fața olandezului Marco Adams, și a încasat marele premiu în valoare de 167.500 euro!

În concluzie, 4 zile de poker, adrenalină, distracție, petreceri și lista ar putea continua. Unibet Open Praga – 451 participanți; câștigător, Fuat Can (Suedia) – a fost un succes, iar Unibet își stabilește numele printre cele mai bune circuite de poker din Europa. Următoarea oprire, unde voi fi și eu, este Unibet Open Varșovia, la începutul lunii decembrie – locație, Hyatt Regency Hotel; participanți, 400; fond de premiere 600.000 de euro.

UP PRAGA REZULTATE

Turneu Unibet Open Praga
Data 17-20 septembrie 2009
Locație Hilton Hotel Prague
Participanți 451
Fond de premiere 676,500 Euro
Câștigător Fuat Can (Suedia)
Premiu 167,500 Euro

LISTA CÂȘTIGĂTORI
Loc Nume Țară Premiu
1 Fuat Can Suedia 167,500 Euro
2 Marco Adams Olanda 107,000 Euro
3 Josef Samanek Rep. Cehă 72,000 Euro
4 Andrius Tapinas Lituania 52,000 Euro
5 Mikko Kopponen Finlanda 40,200 Euro

URMĂTORUL TURNEU: UO Varșovia
Turneu Unibet Open
Varșovia
Data 3-6 dec. 2009
Locație Hyatt Regency
Hotel
Participanți 400
Fond de premiere 600,000 Euro

Maestrul Maniu este deja un pictor internațional. A creat în România, în Germania, în Franța. A vândut în toată lumea, de la Seul, în Dubai. Acum a revenit în România pentru a expune tablourile sale la Casa Vernescu, Palace Casino.

CÂND AȚI PĂRĂRSIT ROMÂNIA, DOMNULE MANIU?

În aprilie 1983. Am plecat la o expoziție în Germania și acolo am rămas.

ȘI CÂND AȚI REUȘIT SĂ REVENIȚI ÎN ȚARĂ?

Prima oară am venit la sfârșitul lui 1995, începutul lui 1996. Am fost la Cluj și la București. Puțin timp înainte, avusesem o expoziție personală la Centrul Cultural al Ambasadei României din Paris, iar acolo a venit domnul Roveanu, pe care îl știam de mult, din anii ‘70, dumnealui fiind atunci un fotograf bine cotat, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. M-a întrebat dacă nu vreau să deschid o expoziție la București, că are un spațiu și ar fi ceva de senzație. I-am spus că mă bucură invitația și că voi veni, pentru că urma să merg la muzeu, la Cluj, să văd cum arăta după renovare. Am stat atunci în țară aproape patru luni. Apoi, din 1996, am început să colaborez cu o galerie foarte puternică, care are 11 filiale în lume la Miami, New York, Londra, Paris, Veneția, Monaco, Geneva, Hong Kong, Seul, Singapore și Dubai, ceea ce m-a împiedicat să mai vin în țară foarte des cu lucrări.

Am venit însă de sărbători, la familie, la prieteni.

CUM GĂSIȚI ROMÂNIA DE LA O VIZITĂ LA ALTA? INCLUSIV DIN PUNCT DE VEDERE CULTURAL?

E cam greu să mă pronunț. Din păcate nu pot urmări un post românesc de tv. pentru a fi mereu pe fază. Dar, în mare, sunt la curent cu ceea ce se-ntâmplă în țară, prin fratele meu.

În 2007 am fost invitat, în iulie, la Festivalul Calatis, la expoziția artiș tilor români din diaspora – 20 de expozanți din diferite țări. Am stat o lună. Nu mai fusesem la mare de când părăsisem țara. Apoi am plecat la Cluj, iar acolo am cunoscut un domn, care și-a exprimat dorința să-mi cumpere o lucrare. Am căzut de acord și, în final, a comandat trei. Am spus “Hopa! Cu România e ceva. Văzusem deja mașinile, vilele. Mi-am spus că trebuie să aibă țara și lucrări din ale mele, atâta timp cât există oameni cu disponibilități financiare. După primul om, interesat de lucrările mele, au mai venit doi, și aceștia cu posibilități financiare. Spun asta pentru că tablourile mele sunt scumpe, mai ales cele în format mare. De exemplu o lucrare de 1,50 m/1, 80 m – aceasta fiind mărimea maximă pe care o fac -, se ridică la 100 – 110 mii de euro, preț de galerie.

Or, categoria aceasta de oameni care au vile, mașini, bijuterii și care chiar dacă nu sunt interesați efectiv de artă, au ajuns la momentul în care trebuie să pună ceva și pe perete. Ei bine, astfel a apărut și aici concurența – unul are Grigorescu, trebuie să aibă și celălalt… Acesta a fost momentul pătrunderii mele pe piața românească. Am hotărât atunci să fac o expoziție la București, la sfârșitul lui 2008. Mi-am spus că aici e de dat lovitura. Din păcate, în acel moment a izbucnit criza, a dat totul peste cap, și m-am focalizat pe clientela mea de la Cluj, care a cumpărat deja 13 piese importante dintre lucrările mele.”

CUM VEDEȚI CONLUCRAREA DINTRE CAZINO ȘI ARTĂ – PICTURĂ ÎN SPEȚĂ – PARTICULARIZATĂ ÎN ACEST MINUNAT EXEMPLU, CARE ESTE CASA VERNESCU, CAZINO PALACE?

Cunosc Casa Vernescu de mult și pot afirma că tablourile mele se potrivesc foarte bine cu stilul interior al acesteia. Lucrările mele expuse acum aici vor rămâne în proprietatea Casei Vernescu, ca decoraț iuni permanente. Este adevărat că sunt printuri, dar am ținut ca ele să fie de o calitate excelentă. Le-am tras la Paris, iar ramele sunt executate la Cluj. Am avut 20 de piese care s-au potrivit exact atmosferei și stilului. Proiectul acesta a debutat la sfârșitul lunii iunie, la inițiativa domnului Miko, pe fondul revigorării interioarelor cazinoului. Regret însă că nu am putut aduce și câteva piese originale. Să vedem, de acum încolo, dacă voi putea deschide aici o mini-expoziție.

AR FI FOARTE BINE. PRINTRE CLIENȚII CASEI VERNESCU EXISTĂ MULȚI POSIBILI CUMPĂRĂTORI.

Cu siguranță, eu am fost foarte încântat de propunerea care mi s-a făcut. Pentru că aici, criza arată altfel, are un alt aspect. Poate fi locul meu de întâlnire cu toți cei interesați de ceea ce fac eu. Sunt evenimente, vin mulți oameni cu posibilități financiare. Poți lua loc la o masă, poți vorbi despre artă. Întoteauna am spus că locul cel mai propice deschiderii unei galerii sau locul în care poți purta o discuție cu un potențial cumpărător este un restaurant bun. Într-o galerie, merge omul la vernisaj, stă un timp, apoi pleacă. Greu să porți o discuție cu el.

SUNTEȚI JUCĂTOR?

Doar la loto.

DAR ÎN VIAȚĂ?

Asta da. În viață sunt un mare jucător. M-am aruncat în vâltoare, am avut curajul să plec din țară în 1983, aveam familie, o situație deosebită, vindeam bine în România. Ei bine, am plecat cu 150 de dolari în buzunar, o valiză și ceva culori, fără să știu ce mă va aștepta. Sigur, nu era chiar o aventură totală, pentru că aveam cunoștințe în Germania, unde mi se vindeau deja tablouri. În 1993, m-am aventurat din nou, plecând la Paris. Aveam acolo o galerie. Am avut noroc.

Munca și opera mea mi-au făcut destinul. Tablourile mele mi-au întins covorul pe treptele scării sociale, pe care am urcat. Am cunoscut oameni care mi-au cumpărat tablourile pentru că le-au plăcut. Nu numele meu a vândut inițial, ci calitatea lucrării, a imaginii. Plecând de acolo, oamenii se întrebau cine este autorul și deveneau interesați de persoana mea.

Așa am ajuns la secretarul financiar al Regelui Bruneiului, care a cumpărat două lucrări. Apropo de cazinouri, unul dintre băieții lui Deng Xiaoping, care este proprietarul unor cazinouri și al unor lanțuri hoteliere din zona Macao, Hong Kong, Singapore, a cumpărat trei lucră ri. “James Bond”, Pierce Brosnan, a cumpărat la Londra. Unul dintre birourile cele mai mari de arhitectură din SUA Alabama a cumpărat căteva dintre lucrările mele. Chiar și un american, proprietar al unui cazinou din Las Vegas.

CARE SUNT SURSELE DUMNEAVOASTRĂ DE INSPIRAȚIE ȘI ÎN CE STIL AR PUTEA FI ÎNCADRATE LUCRĂRILE REALIZATE?

Aș putea spune că se încadrează într-un curent surrealist. Este o artă vizionară, o execuție care trimite uneori și la trompeuse – adică la o anumită înșelare a ochiului, la o anumită tridimensionalitate -, moștenire a unei experiențe inedite pentru mine ca pictor. Eu am terminat Arte Plastice la Sculptură și în perioada aceea nu mi-a plăcut deloc pictura. În pictură sunt un autodidact. Am redescoperit singur totul, începând cu Renașterea. M-am încăpățânat să urmez acest drum, contra curentului, deși mulți îmi spuneau că astăzi se poartă altceva. Am fost de părere că arta decadentă, contemporană a deschis poarta galeriilor multor neaveniți. Eu am rămas la stilul meu, apreciat încă de foarte mulți oameni.

Strălucirea și stilul New York-ului au o casă și în Las Vegas, iar adevărata viață tumultuoasă a acestuia poate fi simțită și în deșertul Nevada, în nu mai puțin faimosul Vegas.

Unul dintre cele mai celebre cazinouri din Las Vegas, New York New York, aduce un strop din farmecul Marelui Oraș și în paradisul jocurilor de noroc. O statuie a libertății pe jumătate cât originalul, o abundență de zgârie-nori și multe alte atracții ale celebrului Big Apple sunt reproduse aici, pentru a putea fi admirate de jucătorii de zaruri, ruletă, blackjack sau poker.

DE LA NEW YORK LA VEGAS

O îngemănare între magia din Sin City și agitația adevăratului New York, cazinoul New York New York, o proprietate a MGM Mirage, se întinde pe o suprafață de aproape 8.000 de metri pătrați, fără a pune la socoteală și centrul de pariuri sportive. Viața trepidantă a New York-ului este recreată și la cazinoul din Vegas, a cărui temă amintește de Central Park. Cele peste 80 de mese de joc oferă cele mai noi și mai atractive jocuri din lume, printre care toate variantele de poker. Între jocurile pe care pasionații le au la dispoziție aici se numără Blackjack, Craps, Ruletă, Mini Baccarat, Pai Gow Poker, Carribean Stud, Let It Ride, Big Six, Casino War sau Keno. În plus, cazinoul oferă peste 2000 de sloturi, dintre cele mai celebre în întreaga lume – Wheel of Fortune, Monopoly, Megabucks, Jeopardy, Slotopoly, Blazing 7’s Dollars, Empire Slots, Elvis sau Moneytime.

Centrul de pariuri sportive și curse este echipat cu 45 de televizoare și 12 ecrane uriașe și are în acest moment 40 de locuri. El este deschis pasionaților de fotbal, baschet masculin și feminin, baseball, tenis, hochei, curse auto, golf sau box, precum și oferte speciale pentru evenimente speciale și posibilitatea de a paria în Super Bowl, World Series, Campionatul NBA, Cupa Stanley.

COLECȚIA DE SIMBOLURI

Situat deasupra părții de NV a Las Vegas Boulevard și Tropicana Avenue, New York New York Hotel&Casino este unul dintre cele mai renumite locuri din Vegas. Fațada exterioară a proprietății amintește de orizontul Manhattan-ului, cu Empire State Building, Clădirea Chrysler, Statuia Libertății sau podul Brooklyn ca principale puncte de atracție.

Atașat la întreaga structură se află un roller coaster complet funcțional, care inițial se numea Manhattan Express.

Trenulețele roller-coaster-ului, ce se plimbă în jurul întregii fațade exterioare a hotelului, cu precădere în fața cazinoului, sunt imaginea perfectă a celebrelor taxiuri newyorkeze.

În fața proprietății se află o piscină ce reprezintă New York Harbor, dar și o replică a Muzeului de Artă Americană Whitney, Insula Ellis sau Grand Central Terminal, printre multe alte structuri, celebre în întreaga lume. Pentru că după atentatul din 11 septembrie, oamenii au început să trimită celor de la New York New York diverse tribute pentru angajații departamentelor de polițiști, pompieri și salvare din țară, în cele din urmă proprietarii au decis înființarea aici a unui memorial permanent pentru victimele 9/11.

New York New York și-a deschis porțile pe 3 ianuarie 1997, proiectul – anunțat încă din 1994 – fiind un joint venture între MGM Grand Inc. și Primadonna Resorts. New York New York se leagă printr-o pasarelă de proprietatea soră MGM Grand (la est) și de Excalibur (la sud).

Experiența acumulată în 20 de ani de business, în industria de cazino, l-a ajutat pe Sorin Constantinescu să facă din Regent Casino unul dintre cele mai mari și mai elegante cazinouri din România.

AU TRECUT, DE LA DESCHIDEREA CAZINOULUI REGENT – UNUL DINTRE CELE MAI MARI CAZINOURI DIN BUCUREȘTI ȘI DIN ȚARĂ – , MAI BINE DE ȘASE LUNI. CUM A PRIMIT PUBLICUL ACEST EVENIMENT?

Am încercat să fac un alt gen de cazinou față de ceea ce este la ora actuală pe piață. Concureța fiind mare, trebuie neapărat să te diferențiezi, să aduci ceva nou. Astfel am reușit să deschid Regent Casino care are foarte multe elemente originale, începând de la design și până la jocuri, facilități și servicii, totul este unic și inedit. Astfel, am amenajat un salon de joc pentru clienți VIP, în care se intră direct din stradă, și m-a amuzat faptul că, imediat după noi, cazinouri mai vechi au copiat această idee și au făcut intrări separate – ba chiar au construit lift exterior dacă aveau salon VIP la etaj, pentru a avea intrare directă din stradă.

Până la urmă sunt mulțumit că apariția unui nou concurent îi îngrijorează, ceea ce este un fapt foarte pozitiv. Nu este puțin să te copieze cazinouri aflate pe piață de 10-12 ani, atunci când ai deschis doar de câteva zile.

Hold’em Poker. Acum, conform noii legislații, poți avea câte mese de Holde’em Poker vrei, nu mai există limita de 10 la sută mese de poker din totalul jocurilor. Dacă ai succes cu turneele îți poți instala câte mese vrei.

PUTEM SPERA CA, ÎN CURÂND, SĂ APARĂ ȘI LA NOI TURNEE PUTERNICE DE POKER?

Se încearcă ceva, însă problema la noi este că avem o legislație foarte restrictivă și, în momentul în care ai încasat taxa de participare de la jucător, se consideră joc de noroc și îți trebuie licență, în consecință trebuie să-l organizezi într-un cazino. Acesta este motivul pentru care, la noi, nu s-au organizat turnee de mare anvergură.

Iar dacă organizezi un turneu la “n” mese, trebuie să ai licență pe ele pentru cinci ani și frecvența cu care organizezi astfel de turnee este foarte mică. Din punct de vedere financiar, nu se susține o asemenea investiție și, în consecință, trebuie găsită o soluție de compromis.

PROMOȚIA CU PREMIUL DE 100.000 EURO SE ÎNCADREAZĂ PE ACEASTĂ DIRECȚIE?

Da. Am obosit de tombolele acestea clasice în care toți clienții pun biletele în urnă, vine o domnișoară mai mult sau mai puțin dezbrăcată și trage un bilet, iar unul dintre clienți câștigă o mașină sau o sumă de bani. Ei bine, am vrut să fac ceva mai interactiv, genul tombola-show. De aceea am realizat acest concept, absolut original.

Omul are tot timpul șansa de a câștiga suta de mii de euro, iar impactul psihologic este foarte mare. Am observat că, la miezul nopții, când se face extragerea, toată lumea lasă jocul și devine foarte interesată, participând prin aplauze și încurajări.

CUM VĂ MAI DESCURCAȚI CU CRIZA? CE CREDEȚI CĂ VA FI NOU, DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, ÎN 2010?

Criza, așa cum afectează toate sectoarele, afectează și cazinourile. Se simte puternic și se vede că oamenii sunt mult mai rezervaț i. A scăzut, de asemenea, și numărul de clienți. Dacă până la criză, media la un cazino bun din București depășea 300 de intrări pe zi, acum media este undeva la 200. La fel de interesant este faptul că s-a schimbat structura de clienți. Dacă până acum erau 60 la sută clienți români și 40 la sută străini, acum situația este exact invers. Probabil că la ei criza s-a cam terminat.

S-a stins în această perioadă și tursimul de cazino. Nu se mai organizează pentru că nu mai sunt solicitări. Nu mai vin clienți nici din Israel, nici din Grecia. Foarte rar mai avem grupuri organizate.

CUM VEDEȚI DUMNEAVOASTRĂ VIITORUL ACESTEI INDUSTRII, ATÂT DIN PUNCT DE VEDERE AL PATRONULUI DE CAZINO, CÂT ȘI DIN CEL AL PREȘEDINTELUI ASOCIAȚIEI ORGANIZATORILOR DE CAZINOURI?

Pe termen scurt este foarte greu să fac o predicție, pentru că este un haos general la noi în țară din cauza crizelor – economică, politică, socială. Noua legislație este și ea greoaie și încâlcită. Pe termen lung sper să fie bine, joacul de cazino are o tradiție îndelungată, practic se joacă în cazino din anul 1500. Totuși, nicăieri nu e liniște. Iată, Bellagio este scos la vânzare. Grupul MGM a greșit când a construit în vecinătate un complex foarte mare. Când a venit criza, și-au dat seama că, odată terminat noul resort, Bellagio va pierde enorm și l-au scos la vânzare. Cine ar fi crezut?! Dar nu poți reduce foarte mult cheltuielile, pentru că imediat se simte la nivelul serviciilor – calitatea mâncării, a personalului -, deci continuăm pe aceleași coordonate. Când situația generală se va redresa, cei rămași vor trăi mult mai bine. Din păcate, în război sunt și victime.

Draw poker este, de obicei, primul joc de poker învățat de majoritatea jucătorilor, fiind de altfel foarte comun în rândul jocurilor de casă.

Deși în ultima perioadă prezența sa în cazinouri și turnee s-a rărit, Draw Poker, cu variantele sale, este încă un clasic în viață. Five Card Draw (draw cu cinci cărți) este varianta cea mai comună.

Jocul căutătorilor de aur

Deși Texas Hold’em este marele uzurpator al Draw Poker-ului cu cinci cărți, acesta nu a fost întotdeauna cel mai popular joc. Până la începutul secolului al XX-lea Draw-ul deținea supremația în rândul jocurilor de poker, de sute de ani. Deși originile sale se află undeva în Asia și Europa, abia momentul traversării Atlanticului și al “debarcării” în SUA a fost punctul de început al adevăratei sale istorii. Era pe atunci jocul preferat al căutătorilor de aur, un mod perfect de relaxare pentru mineri, la capătul unei zile lungi de muncă. Cu timpul jocul a devenit un simbol al masculinității și al durității, chiar răufăcătorii începâ nd să se mândrească cu abilitățile lor la poker.

La începuturile draw poker-ului, nu exista decât o singură rundă de pariere. Se împărțeau câte cinci cărți și fiecare jucător trebuia să parieze, iar jocul nu se juca decât cu 20 de cărți, de la 10 la as. Combinaț iile câștigătoare erau o pereche, două perechi, trei bucăți, full și careu.

Cele mai bune mâini erau careu de ași sau careu de popi cu as. Jocul cu pachetul întreg de cărți a apărut în anii 1820, iar Draw Pokerul a fost atunci relansat și ca popularitate și ca opțiuni de joc. Tot atunci a fost introdusă și schimbarea cărților, și au apărut și alte două mâini câștigătoare – culoarea și chinta. Jocul era foarte popular și pe navele fluviale care veneau pe Mississippi și care treptat au devenit adevărate săli de poker plutitoare.

Reguli de joc

Jocul modern de Draw poate fi jucat de doi până la opt jucători, care primesc inițial o mână completă – cinci cărți. Scopul jocului este formarea celei mai bune mâini combinate din cinci cărți, după o singură rundă de schimbare de cărți. Înainte de împărțirea cărților, primii doi jucători din stânga dealer-ului plasează două blinduri – un small blind și un big blind – care vor intra în valoarea potului. Fiecare jucător primește apoi o mână completă, formată din cinci cărți împărțite cu fața în jos. Are loc acum prima rundă de pariuri, după care jucătorii pot alege sau nu, să schimbe cărțile (se pot schimba între 0 și 5 cărți).

După schimbarea cărților are loc o nouă rundă de pariere, iar la final – dacă în joc rămâne mai mult de un jucător – se arată cărțile – moment numit showdown. Câștigă potul jucătorul cu cea mai mare mână formată din cinci cărți. Dacă există două sau mai multe mâini cu aceeași valoare se împarte potul.

Reguli conexe

În afară de regulile generale ale Draw Poker-ului, există și diverse alte reguli aplicabile acestui joc, în funcție de locul unde se joacă. Printre acestea, cea mai cunoscută “regulă a casei” poate fi considerată înlocuirea a maximum trei cărți și nu a tuturor cărților împărțite inițial. Această regulă este de cele mai multe ori aplicabilă la jocurile cu miză mică, în cazinouri sau la jocuri cu miză mare nefiind o regulă necesară.

O regulă care, însă, se folosește în multe dintre cazinouri este aceea că un jucător nu are voie să tragă cinci cărți consecutive la decartare, din pachetul rămas. Astfel, un jucător care dorește să înlocuiască toate cele cinci cărți inițiale va primi doar patru la rând, urmând ca după ce se schimbă și cărțile celorlalți jucători să primească și a cincea carte.

O altă regulă spune că ultima carte din pachet nu se folosește niciodată la înlocuirea cărților, pentru a evita ca o persoană care ar fi putut vedea cartea la amestecare să folosească această informație. Dacă pachetul se termină la înlocuirea cărților înainte ca toți jucătorii să își primească noile cărți cel care a rămas fără cărți va primi aleatoriu dintre cărțile decartate de ceilalți.

În afară de Draw-ul cu cinci cărți, alte variante cunoscute sunt Gardena Jackpots, Badugi, Baduci sau California, Johnson etc.

Pentru mulți dintre marii jucători de tenis, cea mai mare provocare după renunțarea la carieră a fost găsirea unui nou drum, dincolo de terenul de zgură sau de iarba.

Pentru mulți dintre aceștia viața de după tenis a însemnat… tot tenis, fie că vorbim de turnee de seniori, academii de tenis sau comentarii sportive la TV. Însă pentru Boris Becker, a doua etapă a vieții stă sub semnul pokerului.

Fosta mare glorie a tenisului mondial, germanul Boris Becker este din nou celebru, de data aceasta pentru o nouă pasiune a sa – jocul de poker. Mai mult decât atât, Becker a decis să își ia pasiunea în serios, și după un an de poker ca distracție, fostul tenismen a decis să treacă la profesioniști. Becker a semnat un contract de sponsorizare cu PokerStars la finele anului 2007, devenind oficial Ambasador PokerStars.

Tot atunci celebrul portal a organizat pentru el un turneu live de poker, intitulat “Boris is Back”, la care au participat unii dintre cei mai buni jucători de poker din lume. Cel mai recent, Boris Becker a devenit și imaginea unei noi campanii publicitare PokerStars, grație celebrității sale dar și carismei.

POKER, PENTRU ZILELE PLOIOASE

Becker a declarat într-un interviu pentru publicația germană Die Welt că a învățat să joace poker în cadrul unui turneu ATP și că a exersat cel mai mult în timpul pauzelor ploioase de la Wimbledon. Mai mult el adaugă că juca adesea poker la turneele de tenis, pentru că îl ajuta să se concentreze mai bine. El spune că cel mai mult la poker îl interesează latura mentală și că acum i-ar plăcea enorm să știe cum ar suporta foștii săi adversari de pe terenul de tenis presiunea acestui joc și necesitatea de a-și ține cumpătul.

Becker a început să joace tenis la modul serios atunci când un sponsor l-a plătit pentru a participa la un turneu. “Prima dată, alături de cei mai buni 1000 de jucători din lume, am ajuns la masa finală. Este probabil vorba de noroc, deși pare imposibil. A fost o infuzie incredibilă de adrenalină”. Apoi adaugă cu mândrie: “Am ajuns la ESPN Sports News datorită pokerului, nu datorită tenisului”. Întrebat dacă cele două sporturi care l-au făcut celebru au ceva în comun, Becker spune că este vorba despre “disciplină, dar și despre concentrare”.

“Nu primele cărți sunt câștigă- toare, ci ultima. Studiezi limbajul corpului oponentului, trebuie să-l citești, atunci când joacă, atunci când blufează…”.

Acum, Boris Becker, odinioară celebru pentru turneele de tenis din întreaga lume, se află în turnee pe bani grei în Vegas și Monte Carlo. “Turneul de poker este asemeni unui turneu de tenis: călătorești din oraș în oraș. Foarte competitiv.

Îmi amintește de perioada când aveam 20 de ani”, spune fostul sportiv german.

La aproape 42 de ani, Becker recunoaște cât de mult s-a străduit să își găsească o cale după retragerea din tenis.

“Opt ani mai târziu, cred că am scos-o la capăt. Am pokerul și afacerile care îmi merg foarte bine. Provocarea a fost să fiu cunoscut, nu pentru un triumf la Wimbledon în urmă cu 25 de ani, ci pentru ceva ce am făcut anul acesta sau anul trecut”, conchide Becker.