“ÃŽÅ£i dau cuvântul meu de onoare că nu există unul mai bun ca mine în România!”
Iubi, Zece, Cântecul lui Tănase, Salvează-mă de mine, Să nu minÅ£i, ViaÅ£a ca o curvă, Ai grijă de ea… Toate acestea, ÅŸi câte altele, sunt el, cu adevărat! …
ÃŽNTRUCÂT RUBRICA NOASTRÄ‚ SE NUMEÅžTE ZECE PENTRU…, ÅžI PENTRU CÄ‚ E VORBA DE FLORIN CHILIAN, SÄ‚ ÃŽNCEPEM CHIAR CU ÃŽNTREBAREA A ZECEA. DE UNDE MINUNEA LUI “ZECE”?
Dumnezeu ÅŸtie, habar n-am. Altfel, există o geneză a acestui cântec. ÃŽnsă, înainte de toate, aÅŸ vrea să-i lămuresc pe toÅ£i astrofizicienii neamului, care au probleme cu faptul că două stele nu pot fi paralele. Am să le spun că textul acestei piese este în integralitate un rebus. Iar ÅŸarada dezlegată a primei strofe este “lumina ochilor”. AtenÅ£ionez astfel că eu nu mă ocup cu fizica aplicată, ci fac mai mult un exerciÅ£iu de admiraÅ£ie a limbii române – lumina ochilor poate fi asimilată sub formă cuantică unei drepte. E simplu, ce Dumnezeu… Altfel, atunci când am scris piesa, stăteam la prietenul meu Ivan, pianistul de la “Parlament”. ÃŽntr-o bună dimineaţă, după ce soÅ£ia lui a plecat la muncă, noi am rămas, ca artiÅŸtii, la cafea, iar eu dezlegam un rebus. Mai aveam câteva definiÅ£ii ÅŸi-l închideam. Deodată, nemernicul mi-a luat rebusul ÅŸi s-a aÅŸezat cu el pe tron. ÃŽÅ£i imaginezi că mi-a luat foc creierul. Åži atunci, mi-am propus să fac eu un rebus. Ei bine, totul a fost atât de limpede ÅŸi de curat încât n-am schimbat nimic atunci când am pus textul pe muzică. Am ÅŸi acum foaia, îngălbenită – nicio modificare.
LA NOUÄ‚, CE E NOU ÃŽN MUZICA TA?
Noul album ar fi trebuit să fie primul. Se cheamă “Autistul – Nu-l mai goniÅ£i pe BrâncuÅŸi!”. Este primul meu proiect ÅŸi i-a venit rândul acum, după 15 ani de la zămislirea lui, pentru că eu nu am obiceiul să scriu nouă piese, pe loc, în studio, ca să scot pe fugă un album. Vorbesc aici despre lipsa comunicării, autismul fiind practic manifestarea acestei tare. “Nu-l mai goniÅ£i pe BrâncuÅŸi!” vine de la realitatea perfect românească, cretinoidă, în care un om valoros nu este niciodată recunoscut aici, în Å£ară, decât după moarte ori după ce este recunoscut afară.
ACUM OPT ANI, CÂND AM ASCULTAT “IUBI”, AM PERCEPUT ÃŽN VOCE O UÅžOARÄ‚ IRONIE, CÂND L-AM AUZIT VORBIND PE CHILIAN MI S-A PÄ‚RUT DUR ÅžI PUÅ¢IN AROGANT, ÃŽN FINAL AM PERCEPUT O URIAŞĂ SENSIBILITATE. CARE DINTRE TOÅ¢I EÅžTI TU, MAI ALES, FLORIN CHILIAN?
O, sunt toţi. Şi fiecare dintre ei. Ba mai mult, sunt în fiecare nuanţă a fiecărui fel de a fi. Sunt arogant şi superior, faţă de imbecili, nu mi-e ruşine s-o spun. Pe de altă parte sunt al dracului de bun, dar aici, la noi, nu reuşeşti să răzbaţi cu bunul simţ. Nu mai este momentul să ai bun simţ. Nu vreau să-mi fie ruşine să recunosc că sunt talentat şi nu vreau să mă retrag pentru a lăsa o jigodie să-mi ia faţa. Din păcate, în România, oamenii valoroşi se ascund, şi pentru asta se-ntâmplă tot răul. Sincer, nu-i pot aprecia pe colegii artişti care stau de gât, pe scenă, cu tot felul de miniştri. Problema noastră asta este, nu ştim să arătăm cu degetul şi să spunem nu unei curve.
MAI ARE ROMÂNUL DE TRANZIÅ¢IE HABAR DE “CEI ÅžAPTE ANI DE-ACASÄ‚”?
Da. ÃŽi regăsesc în mulÅ£i dintre prietenii mei, iar ei sunt marele meu noroc. Ne regăsim într-un echilibru ÅŸi confort sufletesc, al privirii, al comunicării. Oameni care nu au renunÅ£at la ei înÅŸiÅŸi, care ÅŸtiu să se folosească de această binecuvântată instituÅ£ie a lui NU. Să spui nu, atunci când ceva nu-Å£i convine, atunci când vezi mizerie ÅŸi prostie. Oamenii ăştia s-au retras într-o zonă a lor de confort intim, iar eu mă regăsesc ÅŸi mă echilibrez în raport cu ei. Niciodată să nu vă pună dracu’ să încercaÅ£i să vă echilibraÅ£i în raport cu socialul!
DE CÂTE ORI ZARURILE VIEŢII LUI CHILIAN S-AU ÎNTORS PE ŞASE-ŞASE?
Niciodată. Nu sunt genul de imbecil, pardon, de norocos care găseÅŸte portofele pe stradă. Mă rog, mi-aÅŸ fi dorit eu să fiu un copil de bani gata, dar n-a fost să fie. Familia mea a jucat în cu totul alt film, iar eu a trebuit să trec prin momente extrem de radicale ÅŸi de dure de la o vârstă mult prea fragedă. Am făcut ciclism – un sport extrem de dur – de foame. Am ieÅŸit multiplu campion naÅ£ional la acest sport, tocmai pentru că mă alerga foamea. Apoi am avut norocul de a-i întâlni pe Valeriu Sterian ÅŸi pe Doru Stănculescu, al cărui cântec, Shambala, mi-a schimbat viaÅ£a. A doua zi am depus echipamentul sportiv ÅŸi m-am apucat de muzică. Apoi am lucrat într-un cazino. Aveam bani, femei, maÅŸini, în fine. Dar într-o dimineaţă mi-am spus: acum scot albumul “Iubi”! Åži l-am scos după ce am făcut o foame crâncenă.
DUPÄ‚ ULTIMII CINCI ANI DE POLITICÄ‚ MAI SUPORÅ¢I URAREA “SÄ‚ TRÄ‚IÅ¢I BINE!”?
Sigur că da! E tot ce-mi propun – să trăiesc bine! Eu nu mă raportez la vorbe şi politici, deşi îmi susţin ideea semnată şi asumată: toţi preşedinţii care ne-au condus pot merge la lada de gunoi a istoriei.
“PORUNCA 4, AMINTEÅžTE-Å¢I DE ZIUA DOMNULUI ÅžI NU MUNCI!”. UNDE FUGE DE MUNCÄ‚ FLORIN CHILIAN, ATUNCI CÂND FUGE?
ÃŽn această vară am avut prima vacanţă din viaÅ£a mea. O lună de zile m-am retras sub o umbrelă, într-o curte, undeva în Moldova, la niÅŸte prieteni foarte buni. Până atunci nu am avut vacanţă. Tot timpul trebuia să fac ceva, să rezolv ceva – ori viaÅ£a mea, ori hrana mea, ori Dumnezeu ÅŸtie ce.
DEÅžI PARE TRIUNGHIULARÄ‚, CIFRA TREI ARATÄ‚ CA UNA ROTUNDÄ‚, “TREI SURORI”, “CEI TREI MUSCHETARI”, “TREI DOAMNE, ÅžI TOÅ¢I TREI”. CE FEL DE “TREI” Å¢I-AR PRINDE Å¢IE FOARTE BINE?
Scriam, odată, un editorial intitulat “Unu plus unu egal cu trei”. Punctul meu de vedere este că există el, există ea ÅŸi, ca o rezultantă a adunării celor doi, este copilul.
FIREÅžTE CÄ‚ LA DOI TE VOI ÃŽNTREBA DACÄ‚ IUBEÅžTI?
Sunt un om norocos şi perfect sincer, eu le iubesc pe toate. Da, sunt un om închis în orizontul de construcţie a patru femei. Tot ceea ce sunt eu este rezultatul vieţii petrecute între noi.
AJUNŞI LA ÎNTREBAREA NUMĂRUL UNU: TE CONSIDERI NUMĂRUL UNU ÎN CEEA CE FACI, DOMNULE FLORIN CHILIAN?
Pentru mine, într-o judecată intimă, pot spune că mă doare-n cur de ierarhii. Nenorocirea este că trăim într-o lume unde lucrurile astea există. Şi atunci, vă dau cuvântul meu de onoare că nu există unul mai bun ca mine în România. Sunt singurul om din lumea asta care a pus Cele Zece Porunci pe muzică. Locul doi este doar pentru anale.